Mă activai timid, și eu, și urticaria. De la piper.
Așaa…
Ridic acest pahar în fața voastră, ca să închin…
Rectific.
Ridic acest pahar în fața voastră ca să vi-l arăt, că-l spărsei din greșeală. Și mă închin a doamne-ajută – că nu se prăvăli să-mi rupă ceva pe la picioare.
Mna. S-a dus dracu filosofia și am ucis momentu’, că voiam să vi-l arăt nespart. Era jumate plin cu apă, si jumate gol, și voiam să vă întreb, voi cum îl vedeți, optimist sau semigol? Da-l spărsei. Nu-i nimic, mai am unul, ăla e micuț, așa că o să beau apă cu cana și las exemplificarea pentru altă zi.
Am făcut o tocăniță de ciuperci, pe care deja o detest. Am pus piper în ea. L-am pus pe tot. Din greșeală, că n-aveam chef de gătit.
Acum mă mănâncă pielea iar stomacul stă, supărat, cu mâinile în șold și îmi urlă în beregată asasino sinucigașă!
M-a sunat, în timp ce suflam în mâncare, și aia mică. Tot din greșeală. E departe, nu ne vedem cu anii, dar de fiecare dată când vorbim, râde așa, ca nebuna, că cică eu sunt comică.
– Ce faci?
– Ciuperci.
(Râde hohotit. Eu, serioasă)
– De ce râzi, drac mik?
– Ești așa de haioasă… Auzi la ea, “ciuperci”.
(Puteam eu să dezamăgesc fata și să mă prezint așa epavă nehaioasă cum mă aflu în această sfântă duminică? Nu. Așa că am tăcut ca peștele, că aia mică râde și când tac).
De fapt, ce voiam eu să vă spun? A, da. Voiam să vă spun că de câteva zile scriu în zig-zag pentru că simt că îmi moare inspirația, de la autocenzură.
De aia pusei și titlul – piperuș, ca să pară articolul haios și să citiți propoziția mascată de mai sus, aia cu zig-zagul.
Eu sper să îmi revin.
Mă duc acum la duș, parcă văd că iar alunec pe gresie, gizăs, am zile în care caut cu lumânarea accidentul…
Doamne-Ajută!
Manon Out.
*
P.S., că mă întorsei din drum, că n-are ce să îmi mai meargă rău azi:
A dat un nene căutare pe google – demonu manon, și goagălu îl trimise în out. Din greșeală.
Nenea, să știi că nu găsești demonul aici. Dar dacă insiști, îți dau un brânci pe gresie, să te luxezi în locul meu. N-ați căuta și voi cele zece porunci pe google, ferit-a sfântu’!…
Nu stiu dupa ce branci am ajuns aici, da’ asta da surpriza!
Mentiune in jurnalul “capitanului”, data stelara 10.10.2010: minunata descoperire! Dupa rasfoire, sunt ca imparatul Ros’: cu un ochi rad si cu altul plang 🙂
Urasc seara de duminica. Nu si de data asta!
te pupa mami, drac mik ce esti (daca esti anda a mea)
Daca de-abia ai venit, aa… na, pupic de intampinare! 🙂
Pot sa spun ca ma recunosc partial in “drac mik”, deoarece-s mare si da, dupa cum ma mancau degetele sa revin, chiar am sentimentul de apartenenta! Tare mi-e drag sa ma pierd p-aci 🙂 Pup
pup si eu. bine ai …ramas! 😉