O privesc aşa, cu pupila dilatată, căci e o prezenţă absolut dezagreabilă din toate punctele de vedere, ceea ce, pentru mine, este echivalent cu bezna minţii.
Face lista. Strânge oamenii. Va fi, undeva, în Bucureşti, marţea viitoare, o adunare politică. Iar oamenii de pe listă vor primi 50 de lei pentru a se aduna turmă şi pentru a striga la comandă: Huoo! Jos! şi Sus!
Mă doare stomacul, de la silă. Mă uit la noaptea umanoidă care dă telefoane, cu febrilitate, în faţa mea, şi întreb alb: Ce partid?
Aud ca printr-o pânză de cort: Ce contează? Bani să iasă!
Da. Bani să iasă.
Da. Atunci tot ei să înlocuiască şi ceea ce, pe vremuri, era ridicat în slăvi – iar acum a devenit anacronic şi vetust: caracterul.
**
Privesc, cu pupila dilatată, la întunericul biped ce se agită în faţa mea. Îşi adună fraţii întru întunericeală.
Nu va căuta – căci nu va dori să afle – niciodată sensul cuvântului incoercibil.
Numai de surprize umane din astea ai parte in ultima vreme…Lasa,mami..important este “Bani să iasă!”,nu?Hugs!
O fi una din acele persoane ”realiste”, ”cu picioarele pe pământ”, care nu se încurcă cu prostii gen principii, valori, care știe că viața e ceva serios, de pe urma căreia trebuie să profiți la maxim… Nu-i așa? 😀
Ah, nu mă mai miră nimic. în ultimul an am întâlnit toata “crema” speciei homo sapiens, aşa încât am ajuns să mă simt anormală, ciudată… pentru că îmi pasă… pentru că…
Imi cer scuze pentru comentariul meu care vine atat de tarziu. Daca se mai fac actiuni dintr-acestea cu intunericeala contati si pe mine, va rog!