L-am cunoscut la un eveniment pe care îl organizăm în UNATC special pentru candidați – “Uși Deschise”.
E un tip slab, cu ochi căprui, călduți. Aspirant, evident, la statutul de student la Arta Actorului.
Cititor al forumului UNATC și al Jurnalului meu.
L-am susținut, moral, așa cum fac cu toți candidații, și i-am spus și lui că nu am nevoie de mulțumiri, aș vrea doar atât: la rândul său – să facă bine, altora. Dacă vei intra, aș vrea să îi ajuți pe cei mici, pe forumul UNATC. / “Daa!! De-abia aștept!”
A luat examenul de admitere.
Puteam să jur că nu va intra, deși omulețul mi-e simpatic.
Ne-am întâlnit azi, pe hol, să vorbim.
E vioi, extaziat, entuziast, încântat de primele zile ca student.
– Nona, Nona, am făcut, azi, un exercițiu interesant… Ca un fel de interviu. Ne-a filmat cu camera, și fiecare dintre noi a povestit despre viața proprie… A fost emoționant. Apoi ne-au întrebat cum vedem noi viața și cum ne vedem pe noi înșine peste zece ani.
– Și tu ce ai zis? Cum te vezi, peste zece ani?
– Păi… aproape toți au spus că ei se văd pe “scândură”, jucând… Eu am spus că mă văd făcând bine oamenilor, ajutându-i pe alții prin muncă de voluntariat…
…Moment în care viorile empatice din capul meu au încetat să cânte.
L-am privit drept în ochi, știind (fi-mi-ar antenele ale dracului să-mi fie!)… simțind ce-mi va răspunde:
– Frumos…Să-i ajuți pe alții… Pe alții, de exemplu, așa mici, ca tine?
– Da.
– Vrei să-mi dai o mână de ajutor, să moderezi forumul UNATC, să îi ajuți pe cei care au frici, așa cum ai avut și tu?
– Nu. Nu pot. Nu am timp. …Nici net.
– Felicitări, dragul meu. Nu vrei un loc pe Forum, dar ai câștigat unul – în Jurnal.
**
S-a mai pierdut un om, înainte de a intra în viață.
Să pun pariu că găsește net pentru a citi jurnalul? …Neah… N-am timp. E pierdut.
🙁
mda. asa. e trist.
Mami, daca ai nevoie de ajutor cu moderarea forumului eu pot s-o fac cu cea mai mare placere si daruire. 🙂 Pe mine m-a ajutat enorm forumul si chiar cei din comisie m-au intrebat la admitere daca am gasit toate informatiile necesare si am spus tare si clar ca DA ! PuP ! (Timp, se gaseste 😉 si net.. din belsug :)) )
normal ca am nevoie, nu fac fata, singura. vorbim. nu ia timp mult. insa e consum de suflet. cu plata tot in moneda “suflet”. si UNII chiar merita sa fie ajutati.
dar eu nu inteleg de ce a dat la actorie daca nu se vede jucand peste 10 ani.
eii, ba se vede, dar iesise miss univers din curul lui, in fata comisiei…vrea pace in lume si nepoluare…
Niu stiu ce vant ciudat l-a “scapat” ca pe o frunza, in curtea UNATC, dar ce stiu sigur e faptul ca alte suflete au ramas , plangand , pe dinafara.Pe unul dintre ele il cunosc atat de bine… dar mai exista speranta pentru anul viitor…
Vorba aceea, multi chemati, putini alesi si mai putini cu har! 🙂
se intampla. da.
Sunt crunte momentele in care simti sau vezi marimea omului pe care il ai in fata. Nu ar trebui sa le percepem…
nu ma pacaleste aproape niciodata gudureala sezoniera. iar momentul de azi a fost, intr-adevar, trist.
E bine ca poti simti adevarul din cineva. Eu mi-am luat de multe ori şuturi in fund pana acum…
aproape intotdeauna. aproape.
Vreau si eu sa ma implic cu forumul daca se poate 😀 Nu stiu daca am voie,dar daca am, vreau..doar sa ma inveti ce sa fac..ca eu la partea tehnica IT ..hai ca deja vorbesc de lucruri sfinte, dar invat repede 🙂
Pupici multi pentru tine si cate unul pentru fiecare suflet pierdut ..poate regaseste drumul 🙂 Niciodata nu e tarziu 🙂
oricine poate scrie acolo
poti raspunde si tu, oamenilor
si pe urma, vedem
Bine 😀
:*
big hug for nona,
nona face multe, multe si
needs
multe, multe >:D<
mi esti foarte draga, nuona.
te pup, pui.
… mai copii… era vorba de unde se vede omu’ peste 10 ani!
Nona draga, ar fi bine sa astepti! Pune’i intrebarea peste 10 fucking ani! …Da’ pun pariu ca si atunci va fi prea ocupat…
nu stiu daca stii persoana, dar, in fine, vorbim. pup.
Late edit: Da, ea e.
haha. cum e viata. creeaza niste coincidente, care te fac sa crezi in destin. sau legea atractiei. sau lectii karmice. in fine.
si instinctul. criminal de adevarat.
stiu persoana.
am stiut de la primele doua silabe ca despre ea vorbesti.pur si simplu am stiut.
am avut acelasi instinct in privinta ei, criminal de trist si adevarat, atunci cand imi vorbea despre aspiratii inalte, sub care se cladesc universuri mici realizate pe ascuns sau “pe shestache”, daca termenul e mai familiar unora.
p.s. super tare replica: a iesit miss univers din curu’ lui, in fata comisiei… vrea pace si nepoluare.
I se potriveşte versul “Spui cuvinte mari/pe care nu le înţelegi” … 🙂
😉