Am primit o educație spartană. Ca o completare, mama îmi spunea că indiferent cât de adânc ascunzi un lucru, reține, Manon, totul se află!
…Si, damn! Chiar le afla pe toate.
Mama avea dreptate, totul se află, la un moment dat.
***
Eu nu mint. Sunt prea orgolioasă și prea cu capul în nori ca să inventez ceva și să mă expun inutil oprobiului (puteam să spun că nu mint din principiu dar asta însemna că aburesc cititorii).
Îi detest pe mincinoși. Ascult cu interes poveștile oamenilor care îmi cer ajutorul, și le cred, cuvânt cu cuvânt. Nu, nu de fraieră, ci pentru că sunt un om de bună credință. Uneori acești oameni deformează și mint cu nerușinare. E doar o chestiune de timp până când aflu adevărul, dar asta se întâmplă doar dacă sunt interesată.
Fără să-mi propun, mi se aprinde becul roșu în frunte, și îl urmăresc pe om cu interes crescut.
…Și aflu.
***
Sunt pe net din 1996, deci fac parte dintre veterani, și nu am avut niciun ID schimonosit, în toate discuțiile am fost nona, manon, ovidia. Adică EU. O persoană verificabilă.
Nickname-ul abscons mi se pare o minciună pe care n-o înțeleg nici în ziua de astăzi. Dacă vrei să comunici și îți dai un nume fals, cât de adevărate pot fi vorbele tale? Am întâlnit oameni cu nick-uri bubuitoare și nu mică mi-a fost mirarea cand am descoperit, sub acestea, că persoana reală era exact la antipod…Și, mă mai gândesc adeseori, dacă ai un nume fals, e logic să deții mai multe, nu?
***
Oamenii care mint au senzația că ei sunt prisme cu multe fațete, pe care le expun în funcție de ceea ce le inspiră partenerii de discuție. Fiecare dintre acestea necesită altă identitate sau alias. Ai o fațetă de om moral, una de loază, alta de nu știu ce etc.
Aș vrea să le transmit acestor niculăiți minciună că, în eterul ăsta vast, prisma lor se tamponează uneori de oameni ca mine, pentru care aflarea adevărului nu reprezintă efort mental, ci alocare de timp.
…Iar dacă apuc să te bubui eu, nu te mai poate consilia decât nick-ul nimeni.
..oo,si nick-ul meu e tare”bubuitor”,dar te asigur ca ai dreptate:)).E ca si cum cineva si-ar spune “Micutul” dar sa fie in realitate un coscogeamitea capcaunul:))
Bunica mea,dumnezeu sa o ierte,o femeie foarte dura,ii spunea mamei mele cand faceam cate o boroboata:Anisioara,tare proasta e fiica-ta!Avea desigur un umor negru pe care l-am perceput tarziu.Si eu ma suparam si urlam:NUU,eu sunt Desteapta!!!! :))
Asta e povestea nick-ului meu.Si cam atat.Te pup Nona si zilnic ma uit sa vad ce ai mai scris:)
Te pup si eu, pui, si te astept cu drag pe aici.
Multumesc desteapto :P, maregasex in ceea ce ai spus eu chiar sunt ditamai vlajganu chiar daca am id-ul asa mic.
Dar istoria este alta, nu-mi puteam folosi nick-ul pe care il folosesc in general din motive de securitate pt o persoana draga mie (Doamne cat de draga).
Asa ca mi s-a parut amuzant sa pun un id antipodal realitatii.
Ooof, virtualul asta permite astfel de atitudini… ca e mult mai simplu sa minti asa.
Eu sunt din specia care nu aloca timp sa afle adevaruri, ci ele vin la mine. De aceea oamenii din jur ma mint cu greu. Despre cei virtuali nu stiu ce sa zic. Sunt precauta mai mereu.
:*:*
Permite si realul sa minti, nu numai virtualul, problema e sa n-o faci, ca te expui dublu.
Eu aloc timp pentru a afla numai adevarurile care vor sa iasa la iveala, iar ele vin la mine, nu trebuie sa fac sapaturi. Oamenii din jur ma mint numai cand vine vorba despre ei, de aceea este o chestiune delicata. …Pentru ca, in acelasi timp, ei imi cer ajutorul.
Precaut? Prea mult, te obliga la ascunzis.Trebuie doar sa fii atent.
pup si io. 😉
Toate nickname-urile pe care le cunosc eu sunt “bengoase” din punctul de vedere al proprietarului.
Nu vad nimic la ele, adica ce ii inspira unui om cu cap un nume de genul “Sm3K3RaShul”?
Toate imi inspira doar neincredere si mandria lor fata de ei…
Ar trebui sa sa se inventeze o moda noua, nume care sa exprime o virtute, nu aspect si smecherie….
;)) Te-ai gandit ca unele nickname-uri au o povestioara a lor?Aici vine si vorba de originalitate, de adevar si de sinceritatea pe care o are fiecare.
De exemplu eu mi-am combinat profilul de Facebook cu nickname-ul..sa fie cat de cat original 🙂
In acest caz, Nona, eu sunt o mare mincinoasa 😛 Id-ul meu este onita_23, darrrr…. eu nu mai am 23 de ani 🙂 Si uite-asa…. ma dau micuta 😛
In alta ordine de idei: cine te-a suparat asa??
Onitza, ceea ce am de spus, spun in jurnal, sa nu umblam la surubel, zic…
( M-au suparat niste nimeni.)
Recunosc ca am mai scrantit-o din cand in cand, am mai mintit si, in general, am uzitat omisiunea – dar numai pt a servi cauze sau situatii care, la momentul “faptei”, pareau in mare nevoie de sprijin. Altminteri nici mine nu imi plac “macaroanele pe urechi”.
Imi place tare mult cum scrii. Tare, tare…
Si-mi amintesti de mama. 😉
Bine ai venit, InGri, ma bucur ca ma citesti, te pup de nu te vezi! 😉
Deci atentie, voi, dragii si iubitii mei, atentie aici, la mami, da?
Furtuna pe care am starnit-o printre voi, cei dragi mie, care imi telefonati, imi scrieti pe mess sau aici, la comentarii, ma obliga sa ma justific. Am, da, o mana in sold.
Pe scurt (ce-o insemna asta, ca eu sunt parantezica?) :
1. Cei care ma citesc, trebuie sa aiba la activ minimum 20 de pagini de jurnal, din cele 400, parcurse rand cu rand. Altminteri manon este vesnic de neinteles.
2. Eu scriu aplicat, foarte rar in general, particularizez fiecare eveniment, caci acela ma marcheaza pe mine.
3. In articolul de mai sus, nu ma leg in general de nickname-uri, eu ma leg de MINCIUNA. …fie ca ea e in viata reala, fie ca mi se serveste pe net.
4. Da, cei care isi aleg nick-urile o fac din varii motive, insa repet, eu ma leg de situatii concrete, nu discut in general si in niciun caz nu fac proces de intentie internautilor.
5. Eu scriu ca sa defulez, nu ca sa imi oblig mana de cititori la justificari.
Nu vreau sa supar pe nimeni, insa as aprecia daca articolele mele ar fi citite cuvant cu cuvant, nu pe diagonala.
Justificarile ma fractureaza si ma obliga la compromisuri.
Cum facem?
Aaaa….. pauza de aer, rotit ochii-n dreapta si-n stanga… gata, pornesc: Nona draga, am citit tot, am inteles tot, iar “justificarea” nick-ului de mess era o oarecare glumita, ce-mi statea pe limba si ma gadila a fuga. Minciuna nu-mi place nici mie, nici macar intr-o forma “naiva” a trecerii adevarului sub tacere, desi sunt convinsa suta-n mie ca si eu fac, asta, uneori. Insa de cele mai multe ori inconstient si ma mir si eu de minciunica, atunci cineva o scoate la iveala 🙂 Dar…. am inteles…. asta voiam sa zic, de fapt 😛
asa, mami. asa.
cel care gândeste atât de departe si în detaliu tot ce se poate construi în acest virtual o poate face oricând. Daca e actor prin natura lui – o poate face perfect. Ce-s câteva roluri de jucat pentru el?
Mda… Si scopul, care ar fi? Sa creada el minciunile pe care le spune celorlalti, prin repetare?
Cei care vor sa devina actori buni nu au naturi duplicitare, ci simtiri intense, istorie in viata si gand in privire. Felul in care este perceputa natura actorului este, de multe ori, la fel de real ca pelerina de eter a unui nickname superfluu.
Nu stiu scopul pentru ca oricât m-as stradui nu am aceasta gândire. Sunt marginita rau la acest capitol :D. Stiu sa fiu doar eu. Asa cum esti tu, doar tu. Cu toate acestea nu exclud posibilitatile oferite de acest virtual.
Dau un exemplu personal: am 2 site-uri si încerc sa le definesc personalitati diferite. Unul e catre preocuparile / gândirea personala motiv pentru care nu ma zbat in nici un fel cu promovarea lui (tu ai noroc fiind tot o manon :D) si celalalt de semi distractie pentru catelul meu. Catelul meu fiind cu personalitate puternica, jumbuslucar, haios… cumva ma transpun in pielea ei… îi cunosc smecheriile si stiu cum îi umbla rotitele in cap… chiar pot crea un personaj pe marginea ei. Apoi ca-mi iasa sau nu ramâne de vazut, este clar însa ca sunt 2 lumi diferite ce ma pun la rumegat fiecare în alt mod.
Deci daca eu, chiar si asa non-talent cum sunt, ma descurc cumva de ce nu ar putea altii cu mai mari veleitati… deci sincer nu exclud posibilitatea.
N-are nicio legatura ceea ce faci tu, draga mea, cu lucrurile la care ma refeream eu…
Ii trimit inimiorului tau de catel un pupic direct pe trufa, ahh…mi-e atat de dor de Pupa mea…
inimioara mea de catel multumeste de atentie :). apreciaza mângâierile.
Una este ce spui tu si alta este sa fii cel mai mare nenorocit in realitate iar pe internet sa te dai drept cel mai cuvios om, manierat si cu frica de Dumnezeu…
Sunt multi si multe care proctica acest sport pe internet, deoarece aici te poti alatura oricarui grup de oameni pe anumite site-uri de socializare. Nimeni nu te stie si inevitabil te accepta crezand ca tu esti un om de bine. Dar cu timpul, cum a spus si Manon, iti vei da arama pe fata, totul este ca la “Big Brother” te prefaci o luna, doua, dar deja in a treia luna iti dai arama pe fata involuntar.
In concluzie TOTUL se afla mai devreme sau mai tarziu.
Da, mami, da, asta voiam eu sa punctez.
Oamenii au nevoie de masti scumpa mea, nu intamplator isi schimba hainele sociale la prima adiere usoara a vantului… Oamenii au nevoie de securizare pe de-o parte si de (auto)confirmare pe de alta parte. Spune omului sa vorbeasca despre sine in timp ce sta nemiscat si gol pusca in fata ta. Ce simti in privirea lui, in vocea lui? In cuvintele lui impiedicate si silabisite? Unde isi fugareste privire? In nici un caz nu-i e usor sa te priveasca in ochi… Pentru ca-i e greu, pentru ca-i e rusine, pentru se teme. Se teme sa nu fie criticat/judecat/desfiintat ca persoana, ca fiinta constienta de sine (pe cat posibil) constienta de propriile defecte si imperfectiuni.
Apoi imbraca-l sau mai bine lasa-l sa se imbrace singur, sa-si aleaga singur hainele care considera ca i se potrivesc cel mai bine/de la un context la altul, spune-i din nou sa vorbeasca despre sine… Vezi cum creste increderea? Vezi ca e mai sigur (cel putin aparent) pe sine? Il simti cum se incurajeaza singur spunandu-si ca e ok sa se deschida, sa impartaseasca (asa mascat, machiat, imbracat, ascuns) cate ceva despre gandurile si trairile lui?
Ori, minciuna saraca e si ea o haina preferata mai mult sau mai putin de oameni…diversi… Efectul minciunii poate avea consecinte dureroase, insuportabile asupra celor ce se asteapta sa primeasca adevarul de la semenii sai, in schimbul atitudinii corecte de care dau dovada de-o viata. In acelasi timp, e drept doar pe perioada determinata adesea foarte scurta, minciuna are efect de pansament pentru cei ce-o folosesc…pus mai delicat sau brutal direct pe-o rana deschisa…
Si totusi adevarul nu poate fi neutru si obiectiv in randul oamenilor. Adevarul nu poate fi decat subiectiv.
Daca mint inseamna ca nu sunt pregatit(a) sa stau fata in fata cu planul realitatii. Inseamna ca nu am putere sa stau fata in fata cu mine, cu ceva din mine care simte nevoia sa acopere adevarul.
Cred eu umil asa, ca important e sa intelegem, sa ne intrebam ce se intampla in sufletul tau draga omule daca simti nevoia sa te acoperi, sa te ascunzi in spatele unor cuvinte care reflecta altfel realitatea? Dar care realitate? Cea interioara? Cea din afara noastra?
SI iata ca intre cele doua lumi ale omului vibratiile si frecventele par a nu fi racordate, par sa vibreze pe unde diferite…
Oricum o dai, oricum o-ntorci minciuna aduce mai devreme sau mai tarziu si celui ce-o transmite si celui ce-o asculta nimic mai mult decat durere…dezamagire…un gust amar…
Continua sa scrii Nona, despre orice…pentru ca ai un stil impresionant de-a pune in valoare culorile si gusturile vietii!
Te pup cu drag.
te pup si eu, dia. 🙂