Nicoleta are cancer. E colega mea.
Mignonă, frumoasă, creaţă ca o oiţă, empatică fără margini, mamă şi soţie.
A făcut operaţia şi acum trăieşte fiecare zi cu teamă. Îi citesc în ochi cum îi fug gândurile, şi o deturnez, făcând-o să râdă. E tânără şi va fi bine. Trebuie să fie bine!
…Insă de curând Nicoleta a aflat că şi soţul ei are cancer. Mă omoară ochii plini de lacrimi cu nod în gât şi mărturisesc sincer că în ziua aia am hulit, cu deznădejde, cu amar, în nimicnicia mea…
…De aia scriu acum aici.
Doamne, se apropie Sărbătorile, pun în jurnal şi rugăciunea asta: iartă-mă şi te rog eu, din tot sufletul, mai dă o şansă la viaţă celor care cred că se vor stinge, nu-i lăsa să moară, ia-le durerea şi boala şi îngroapă-le în nisipul deşertului, căci oamenii ăştia sunt din cei buni, cinstiţi, care nu fac rău…
Sunt în viaţă astfel de momente ce te pun la încercare.
“vei primi un corp fie cã îţi place sau nu este al tău pentru întreaga perioadă, vei invăţa lecţii, te vei înrola într-o şcoală numită viaţă.
ceea ce faci cu viaţa ta depinde numai de tine, ai toate uneltele si resursele de care ai nevoie, ceea ce faci cu ele depinde de tine. alegerea este a ta.”
Cancerul, un cuvânt a carui simplă pronunţare te face să tremuri şi totuşi este o boala […] şi gripa este o boală.
Corpul va lupta împotriva oricărei boli dacă are resursele necesare dar mintea poate ?
Nu stiu…putin probabil, caci suntem sufocati de mizeria cotidiana. fara incredere. fara speranta. cu spaima.
Iti multumesc pentru vizita, te mai astept, cu drag, si la postarile vesele.
Omul are o capacitate pe care nici o altă specie nu cred că o mai are, de a se sabota singur.
De cele mai multe ori spui ca nu merge fară să incerci, îţi pui singur piedici, aşa ne-a modelat societatea.
“Dacă tu crezi că poţi, ai dreptate. Dacă tu crezi că nu poţi, şi atunci ai dreptate.” (Henry Ford)
ai scris frumos..insa eu am invatat sa iau lucrurile exact asa cum sunt.
spune-mi manon, omul cand se iluzioneaza isi imagineaza sau invers?
Sunt doua lucruri diferite, irina. Iluzionarea duce la consecinte neprevazute, cu prognostic rezervat.
Trebuie sa inveti sa spui “imi pare rau” cu zambetul pe buze si sa smulgi licarirea aceea de veselie chiar si din locuri unde niciodata nu ti-ar da prin minte ca exista. Iti doresc sa ai destula putere pentru amandoi si sa-i faci sa zambeasca. Asa vor trece mai usor peste incercarea asta. Si pe tine te imbratisez din tot sufletul pentru ieri, pentru azi si pentru nenumaratele de “maine”.
o sa ma rog si eu pt nicoleta si o sa aprind o lumanare pt ea si sotul ei la schitul din durau (unde plec azi). Sa dea Dumnezeu sa fie bine! Cum ii loveste viata pe unii oameni..of..
asa sa faci, mura mica…
Hai să facem o campanie să-i ajutăm cumva…
Nu stiu cum se face o campanie, iar in cazul asta o sa o ajut pe nicoleta mobilizand colegii, pe ascuns…
Ai o inima atat de mare! Te iubesc Nonelu’ meu scump!
Pentru Nicoleta si sotul ei…numai ganduri bune! Cu atatia sufletei care ridica rugaciuni pentru ei, nu are cum sa le fie altfel decat…BINE!
@Liana: nici tu, care esti zilnic la doi pasi de mine, nu te potolesti si imi starnesti plansul? Pai, se poate? Pup!
ii doresc toata sanatatea din lume colegei tale si sotului ei. sa aiba credinta in primul rind in ea, fiindca sunt atit de multi oamenii care au trecut cu bine de asemenea incercari. corpul are capacitati de vindecare pe care nici nu le banuim..multa sanatate, inca o data!
[…] de bomboane de ciocolată pe care mi-a dat-o un student, şpagă (nu ştiu de ce), pup fruntea Nicoletei şi o întreb dacă mă iubeşte, zice că da, dar tu, Nona, mă mai iubeşti? Îi explic, […]