Nu, n-am murit.

on November 8, 2011 in Oglinda

LOL cu motivul ascuns după perdea.

Azi mi s-a sugerat să las jurnalul deoparte, că mă consumă.

Parrrdon… Simt că l-am cam abandonat eu, pe el…

Așadaaaarr…

Nu-l las, deși aș vrea.

Eu țin la relații ( :- P )

Aici e supapa mea. Uneori pufnește, alteori fâsâie.

(Mai mult fâsâie, de ceva timp)

Așa sunt eu, acum.

Oamenii vin aici; unii pleacă, alții mai bântuie, din inerție, deși le-a cam venit vremea să plece…

Eu încă scriu. Pentru că mă citesc ochișori curioși și inimioare vioaie.

Ascund, e adevărat, sentimente care sunt nedefinite, incerte, și literele nu mint. …Decantez, încă.

Scriu lame, acum/și ieri/și alaltăieri/și tot așa, și ce dacă, suflu în flacăra pixului ca să nu moară.

Uite una a dracului de bună, de pe vremuri:

‘ai sictir, și la mai mare!

Nu, n-am murit.

Mai hibernez puțin.

11 Responses to “Nu, n-am murit.”

  1. Robinhood says:

    Stii, uneori sunt momente in viata cand este bien sa inchidem o usa sa mergem mai departe si sa deschidem ale usi, alte ferestre spre LUMINA SI IUBIRE!Cred ca despre asta este vorba referitor la a renunta la ceva…………INIMA se implineste in fiecare secunda a vietii noastre AZI, AICI, ACUM……
    TE IUBESC!

  2. Robinhood says:

    Cine stie cand vine vremea daca nu noi?! Muoahhhhhhhh

  3. pisica says:

    auzi manon, te citesc de multa vreme de cand m-am ratacit prin pustiile strainatatii, si mi-esti tare draga – ce vreau sa spun acum e ca viata e viata manon-nonamea-draga si am inteles si io de curand ca nu e literatura sau arta, ca depinde de noi s-o facem literatura sau arta, nu conteaza prin ce trecem – dupa ce trecem… la un moment dat, ti se poate taia ratia de paine… cum mai faci arta atunci… nu mai faci… te calesti ca o ceapa si astepti sa treaca… sa inchizi focul nu depinde de tine… trecem/trec – a trece – suna atat de … trecator la nivelul la care trec toate si tu, la urma.

  4. Evergreen says:

    Muah! Asta a fost pupat zgomotos. Altceva n-am ce sa zic…

Leave a Reply