De când cu ultimele alegeri de președinte, am mai plutit, un timp, pe Discovery Channel, până când, într-o zi, i-am spus televizorului odihnește-te în pace.
Politica mă lasă rece, la fel și cei care au legătură cu ea – oricât de mică.
Nu mai citesc ziare.
Ah, ce iresponsabilă.
Scriu la jurnal descriind, aproape zilnic, pașii unei vieți banale.
Mă învârt în cercul meu cel mic, înfrântă de faptul că nu poți face schimbări care să fie bune pentru toți. Că noi, românii, am cam merita să ne fie și bine, am pătimit destul.
Personal, mi-am petrecut risipit tinerețea în tranziție, așteptând să. Așteptând ca celor care ne conduc să le pese.
Ah, ce naivă.
Îmi vin în mail tot felul de noutăți.
Azi, titlul era mare: Geoană a fost exclus din PSD.
… N-am deschis știrea.
Cred că e un spam, ceva.
E vorba despre acel Geoană care a fost împins în sus, la alegerile trecute – cu sforțări uriașe, de toată mass-media + partide politice +oameni influenți? (Pentru a culege, din cel mai înalt vârf al izbândei, lamentabilul eșec?)
Ah, ce mă abțin.
Nu.
Nu poate fi vorba de acel Geoană despre care se spunea că e singurul președinte care îi poate reprezenta pe români. … Și pe care, acuma, ăștia, îl scuipă-n ochi. Noo.
E spam, clar.
Delete.
Că azi n-am chef de râs în hohote, ci de muzică.
Ah, ce mă doare-n cot de prostănac imbecili.
