știu că nu știi nimic

on September 22, 2011 in Oglinda

Știi tu.
Cum trebuie să.
Ce trebuie când.
Pregătești va fi-ul.
Ai totul programat.
Îți bate inima tare când mă lipești de pieptul tău, dar o ignori și îmi explici.

Știi tu.

Iar eu ascult cu luare-aminte.
Îmi bate inima tare, și sunt amuțită.
Așa o fi, cum zici.
Am obosit.
Mă uit în spate, trecutul.
Mă uit în față, nu văd nimic.
Să merg pe mâna ta, zic.
Gândesc, fugar, că viața, așa cum am trăit-o eu, m-a învățat că nu e bine să încerc să o calc pe cap. Căci vine bumerang și se izbește-n inimă, de-o face praf.
Gândesc, fugar, ce-ncerci să calci, și mă forțez să uit ce am gândit.

Ia să vedem, cum e de data asta, când îmi anihilez antenele, și mă las pe mâna ta.

Fac ochii mari, și murmur:
– Îmi stingi lumina. Sunt curioasă dacă fluturii se înmulțesc pe întuneric ca ciupercile, sau mor.
Și îmi răspunzi, zâmbind, cu siguranța aia că știi tu, va fi de bine:
…Poate că se extind.

Îmi încolțește-un gând fugar, alt gând fugar, ah, da, să se extindă; așa cum trupurile, când mor, se aluuungeeesc…
Dar tac și-mi îngrop gândul.
Să merg pe mâna ta, și să încerc altfel-ul, programarea la sentiment, stai deoparte-ul și ai răbdare-a.

*
Și iată, poc, cum ieri văd privirea de sticlă, aia care curentează.

Miroase-n aer a vag derizoriu, și-mi umblă-un fum de întrebare prin creier, dar nu doare.
Ce dracu se întâmplă aici?

*
Iar azi, întâmplător, îmi cad sub ochi niște cuvinte.

Iată:
A cugeta, atunci când ar trebui să simți, este tipic sufletelor fără aripi. (Honoré de Balzac)

Magistral.

Aspir cuvintele alea, am iar antene, și-mi (re)confirm că nu există întâmplare. Nu le-am găsit așa, într-o virtute spiralată a ne-coincidenței.
Citesc și recitesc fraza aceea, nu mai am fum în creier, doar o smerenie.
Căci însăși VIAȚA tocmai mi-a transmis: “Puiule, ai fost complice tăcut la împărțirea mea în bucățele, fugi și rămâi departe.”

*

Sunt oameni care sting lumina. Căci ei dețin adevărul definitiv, își programează destinul pe porții și se vând – pe bucățele de timp.

Nu e motiv de tristețe.

Ieși din locul întunecat.

Afară e soare.

Și mult spațiu pentru aripile tale.


Comments are closed.