Pfuaaiii… Nu am ce să scriu.
Parcă mi s-a oprit liftul între etaje.
Și parcă e prea multă lumină în creier, că-mi văd gândurile și n-am curaj să le așez pe căprării.
Deci fug de ele și mă uit în golul care n-are nici întristare, nici suspin.
Sorry.
