*
Există, în spaţiul meu personal, câţiva oameni pe care îi respect şi pe care îi admir profund.
Respectul şi admiraţia sunt reciproce.
Pare o chestie definitivă.
*
– Nona, când te văd că stai cu tipul ăla de vorbă, mă pufneşte râsul, uneori.
– Păi parcă eraţi prieteni.
– Păi suntem. Dar după ce pleci tu, îi fac cu ochiul şi îl întreb ce ar zice gagica lui dacă l-ar vedea lângă tine.
– N-ar avea ce să zică.
– Eei… E scorpie şi geloasă. Odată, acum ceva timp, eram într-un bar, şi era şi ea cu noi. A trecut o ospătăriţă pe lângă masă, şi noi băieţii ne-am uitat după ea. Şi am auzit un jaaap!… Când m-am întors, gagica lui ăsta îi dăduse o palmă peste ceafă.
Am încremenit. Parcă mi-a aruncat cineva cu o cărămidă în cap.
– Băh… Spune-mi că glumeşti.
– Nu glumesc.
– I-a dat una? În public? Eu când trec pe lângă omul ăsta îmi vine să păşesc în vârful picioarelor, îmi inspiră demnitate şi mă obligă tacit să îl respect.
– Hai, mă, că nu i-a dat să îl omoare, era geloasă…
Am amuţit. Parcă m-a lovit cineva cu o cărămidă direct în gură.
– Ce? Eşti şocată?
– Da. Da, sunt. El n-a avut nicio reacţie?
– Nu. Dar să nu-ţi schimbi impresia despre el. E un om extraordinar. Uite, când am o problemă cu o gagică, el îmi dă sfaturi: Cum să o joc, cum să stau deoparte ca să mă caute ea pe mine, ce să-i spun ca s-o agăţ şi mai tare…
Am îngheţat. Parcă mi-a zidit cineva o tonă de cărămizi pe inimă.
– Ascultă, Ioane, stai să înţeleg. Deci ăsta mănâncă bătaie de la prietena lui şi îţi dă ţie sfaturi despre cum să manipulezi femeile?
– Nu mănâncă, măh, asta s-a întâmplat demult, erau şi ei la început…
…Faza asta m-a rupt. M-am prăbuşit, de la atâtea cărămizi.
– “Erau şi ei la început”? Şi la început, femeia îl lovea?
– Ce vrei, mă, aşa se face, mai dai tu, mai dă ea…
– Băi pulică, unde se face “aşa”?
– Păi eu sunt crescut în Pantelimon.
– Da, Gogule, are sens. Aia e o altă planetă.
– Te-am şocat?
– M-ai spart. Hai să îţi spun ceva. Poveştile de genul ăsta nu se dau în primire la străini, aşa că…
Unu: Te duci TU să îi spui tipului ce mi-ai povestit, ca să n-o fac eu – pentru că omul are dreptul să ştie ce prieteni are.
Doi: Când ai probleme cu fetele, să vii la mine, ca să te fac să înţelegi un lucru elementar: când iubeşti, nu ai voie să faci jocuri, pentru că palmele pe care o să le primeşti nu se văd, dar dor al dracului. Înţelegi?
– Nu.
– Bine. Trei: Şi tu, şi tipul, aveţi nevoie să înţelegeţi sensul cuvântului bumerang.
*
După asemenea discuţii revelatoare, sufletul meu poartă o cămaşă de doliu.
Şi mi se stinge lumina taie curentul.
