Am spus-o și o repet: felul în care scriu eu nu rezonează în mase, ci în individualități.
Nu m-am împrietenit cu bloggări, căci nu sunt bloggăriță.
Nu fac reclamă jurnalului, pentru că e jurnal, nu ziar virtual.
Am cenzurat, la comentarii, doar trei imbecili – și n-aș fi făcut-o (dacă mă insultau doar pe mine), însă bietele loaze îi bălăcăreau pe prietenii mei.
Cineva, nu știu cine, mă citește și a avut inițiativa de a pune linkuri cu articolele mele pe un site (te rog eu, n-o mai face).
Și a deschis cutia Pandorei.
Căci în virtual, pitiți bine, se află mulți (prea mulți, doamne!) dăștepți ai puștii mele, din categoria înmulțire prin diviziune, fără fecundație.
Așa.
*
Aș dori, acum, să am o discuție cu ai mei only.
Căci am o nedumerire și mă gândesc să o zdrențuim împreună.
Ce fel de personalitate, cât creier și ce număr de coaie poate avea un om care, citind articolul acesta:
răspunde așa:
“cred ca autoru’ a dat.o.n bara cu vreo cucerire de.a lui, ma rog tentativa nereusita..si acum incearca de fapt sa nu.si asume vina :)) e prea pornit pe niste carari ce nu prea isi au locul in capul unuia care stie ce vrea si mai ales stie ce sa faca pt a obtine ;)” ???
Deci gizăs.
Manon, “autoru”, e femeie, you moron.
Tu ai descoperit ce sex N-AI?
