*
Există, în spaţiul meu personal, câţiva oameni pe care îi respect şi pe care îi admir profund.
Respectul şi admiraţia sunt reciproce.
Pare o chestie definitivă.
*
– Nona, când te văd că stai cu tipul ăla de vorbă, mă pufneşte râsul, uneori.
– Păi parcă eraţi prieteni.
– Păi suntem. Dar după ce pleci tu, îi fac cu ochiul şi îl întreb ce ar zice gagica lui dacă l-ar vedea lângă tine.
– N-ar avea ce să zică.
– Eei… E scorpie şi geloasă. Odată, acum ceva timp, eram într-un bar, şi era şi ea cu noi. A trecut o ospătăriţă pe lângă masă, şi noi băieţii ne-am uitat după ea. Şi am auzit un jaaap!… Când m-am întors, gagica lui ăsta îi dăduse o palmă peste ceafă.
Am încremenit. Parcă mi-a aruncat cineva cu o cărămidă în cap.
– Băh… Spune-mi că glumeşti.
– Nu glumesc.
– I-a dat una? În public? Eu când trec pe lângă omul ăsta îmi vine să păşesc în vârful picioarelor, îmi inspiră demnitate şi mă obligă tacit să îl respect.
– Hai, mă, că nu i-a dat să îl omoare, era geloasă…
Am amuţit. Parcă m-a lovit cineva cu o cărămidă direct în gură.
– Ce? Eşti şocată?
– Da. Da, sunt. El n-a avut nicio reacţie?
– Nu. Dar să nu-ţi schimbi impresia despre el. E un om extraordinar. Uite, când am o problemă cu o gagică, el îmi dă sfaturi: Cum să o joc, cum să stau deoparte ca să mă caute ea pe mine, ce să-i spun ca s-o agăţ şi mai tare…
Am îngheţat. Parcă mi-a zidit cineva o tonă de cărămizi pe inimă.
– Ascultă, Ioane, stai să înţeleg. Deci ăsta mănâncă bătaie de la prietena lui şi îţi dă ţie sfaturi despre cum să manipulezi femeile?
– Nu mănâncă, măh, asta s-a întâmplat demult, erau şi ei la început…
…Faza asta m-a rupt. M-am prăbuşit, de la atâtea cărămizi.
– “Erau şi ei la început”? Şi la început, femeia îl lovea?
– Ce vrei, mă, aşa se face, mai dai tu, mai dă ea…
– Băi pulică, unde se face “aşa”?
– Păi eu sunt crescut în Pantelimon.
– Da, Gogule, are sens. Aia e o altă planetă.
– Te-am şocat?
– M-ai spart. Hai să îţi spun ceva. Poveştile de genul ăsta nu se dau în primire la străini, aşa că…
Unu: Te duci TU să îi spui tipului ce mi-ai povestit, ca să n-o fac eu – pentru că omul are dreptul să ştie ce prieteni are.
Doi: Când ai probleme cu fetele, să vii la mine, ca să te fac să înţelegi un lucru elementar: când iubeşti, nu ai voie să faci jocuri, pentru că palmele pe care o să le primeşti nu se văd, dar dor al dracului. Înţelegi?
– Nu.
– Bine. Trei: Şi tu, şi tipul, aveţi nevoie să înţelegeţi sensul cuvântului bumerang.
*
După asemenea discuţii revelatoare, sufletul meu poartă o cămaşă de doliu.
Şi mi se stinge lumina taie curentul.
🙁 Nu…Sunt fara cuvinte…Hup mami,hup mai mare ca oricand!
Nonettuleeee… te rog frumos frumos de tot sa schimbi camasa. Si sa nu pleci urechea la povesti, ci la ce povesti iti zice inima. Jocurile n-au relevanta in iubire, dar parca o face sa fie mai interesanta… ori nu.
Ori nu. Inca.
Maine vin pe la scoala. Te sun. Te iubesc! Ai grija de tine.
singurul joc pe care ar trebui sa il joace oamenii cand e vorba de dragoste, ar fi ala care contine frisca,sampanie,capsuni,ciocolata….etc!….parerea mea!
🙂
[…] o face pentru a-şi păstra ighemonico(co)nul ( ăştia n-au făcut un emoticon şi pentru demnitate. Satisfacem nevoi. Eu îmi duc păpuşile în braţe. Le îmbrac, le dezbrac. Pentru […]
Nonuk, unde esti???????????????????????
🙁
Ingerul meu drag, particip si eu la sedinte de terapie cu copiii si la sedinte de comunicare si cunoasterea sinelui.
Te iubescccccccccc
Azi nu ti-am spus asta, dar tu stii si simti!
si io te iubesc, robin. vin acum sa te pup in direct.
TERAPIE
TE IERT, MA IERT, IMI PARE RAU, MULTUMESC, TE IUBESC, TE IUBESC, TE IUBESC……….functioneaza
eu stiu asta. altii, nu.
[…] -> ANTENA mea cea bună. Futu-i! […]