Ziua a început “bine”.
Ne-am cam rătăcit, căutând în stațiunea aia hotelul “Shine”, la care Maria făcuse rezervări online (căci arăta într-un mare fel).
L-am găsit, după drumuri du-te vino când în Olimp, când în Jupiter. Era la mijloc.
Refuzaserăm, deja, alte oferte, deși eram cu nervii la pământ, a dracu de stradă a trandafirilor, că se întinde pe trei stațiuni!!!
Există o logică a lucrurilor, și un instinct de care trebuie să asculți. Dar de aia sunt făcute, și logica, și instinctul, să le dăm cu flit, futu-i!
Boon.
Ajungem, într-un final, taman când sunt radiațiile mai coapte, și avem prima surpriză.
Ca să parcăm, doamna cea rotunjoară cu ochi tulburi, răutăcioși, ne ghidează printr-un câmp denivelat care duce în laterala hotelului.
Mașina rabdă umilința cu stoicism, călcând în gropi cu grijă și simț de responsabilitate.
Îmi trece prin cap bă, dacă plouă, cum mai ieșim noi de aici?
Dar pasez gândul la gunoi.
Hotelul arată bine. Cotat la patru stele. E făcut cu bun gust.
Doamna cu privire de vulpe și voce de om căruia i se calcă proprietatea sugerează să plătim la început.
O înțeleg. Și Maria, și eu, probabil că arătăm de parcă am fugit din pușcărie cu mașina garnizoanei.
Sau poate că doamna e o cretină.
Pasez gândul la gunoi. Am venit să ne relaxăm.
Camera costă 100 de euro.
Contrar reclamei de pe booking.com, la “Shine” nu poți plăti cu cardul, așa că dăm banii cash.
“Toate camerele sunt dotate cu minibar, linie telefonica, televizor, cablu TV, internet, aer conditionat.”
“Minibar” se traduce, la acest hotel, aşa: frigider scos din priză, gol.
– Aveți wireless, da? – O mănâncă limba pe Maria, căreia îi citesc în ochi antipatia față de iritata gazdă.
– Nu avem, punem azi.
Madam oftează, definitiv indispusă – și ridică tonul: Dacă vreți neapărat, vă dau stick-ul meu.
– Nu, mulțumim, noi nu vrem decât ceea ce ați oferit în anunț. Scria, printre altele, wireless. A fost un criteriu pentru care am ales această locație.
Sunt ușor intrigată de atitudinea absolut nefirească a femeii, care se comportă de parcă cerem favoruri. Însă. O trag discret pe Maria deoparte, trecem peste, puiule, n-am mood, hai să punem bagajele în cameră și să plecăm la plajă, dă-l dracu de net…
Camera arată bine. Facem duș rapid și alergăm spre plaja care trebuia să fie la 300 de metri. (Îmi vedeți bășica asta de la picior? Nu m-a omorât insolația, ci drumul…)
Pe la șapte seara, ne întoarcem la hotel, trecem pe sub privirea de vultur hămesit a patroanei multifuncționale, urcăm în cameră, facem duș și bârfim “camera cu view” în care suntem cazate, nu dau detalii, o să pun poză, să admirați și voi priveliștea.
Maria remarcă, oftând, că lucrurile de pe booking.com nu prea au legătură cu realitatea, însă o temperez. Am venit să ne relaxăm, știm cum e la români…
Aruncăm, deci, gândurile negative la coș.
Vreau să pun laptopul în priză. Prizele sunt butaforii. Puse pe tapet, să dea bine. Nefuncționale.
Merg la baie, să verific priza de acolo. Și evit în ultimul moment să-mi rup gâtul . Toată apa din cabina de duș cea șmecheră (a cărei instalație de hidromasaj cu radio incorporat ne-a luat ochii de la început) s-a scurs pe gresie.
Am o primă vagă senzație că în curând nu voi mai putea să arunc gândurile de nemulțumire la coș…
Cobor și încerc să discut omenește cu patroana-recepționeră.
O invit să vadă prizele și trec, iarăși, cu vederea, tonul ei sictirit. O asigur că nu vrem scandal, ci doar rezolvarea problemelor… Am plătit, totuși, o cameră de patru stele, nu un cort în mijlocul câmpului.
N-am cu cine să mă înțeleg. Aproape furibundă (deși nu din vina noastră aparențele n-au legătură cu realitatea) și cu ton de condamnare la moarte, ne propune gingaș ca o mitralieră să ne dea altă cameră, căci numai asta are probleme (cee?)
Eu cedasem.
Maria zice: NU. Vrem banii și plecăm de aici.
– Binee!!!!! Vă dau banii înapoi!!!
Încă șocate de comportamentul de grotă al madamei, strângem bagajele. Eu cobor în hol, să o chem pe isterică să verifice camera și să se asigure că infractoarele n-au mâncat vreun prosop de baie, de foame.
O întâlnesc la parter. Răzgândită. Mă strivește cu dispreț:
– Nu vă dau toți banii!!! Eu v-am propus să vă mut în altă cameră, așa-i legea.
O privesc rece și îi spun calm, politicos, încercând să nu îmi ruinez ziua de tot:
– Perfect. O să chem poliția, pentru a constata și ceea ce ați spus că oferiți, și condițiile în care ne-ați cazat, și prețul pe care l-am plătit aprioric.
Cedează forțat, de parcă aș fi o miloagă:
– Bine, vă dau banii, și o să anulez factura. Așa ceva nu se face, puteați să vă mutați în altă cameră!!!!
Atât mi-a fost. Stăteam într-o supapă. Care a explodat. Erau, în zonă, alți doi turiști nevinovați, de care nu am ținut cont când am bubuit:
– Nu se face? De când am venit vă comportați de parcă am fi vrut să fugim cu hotelul în spate! Atitudinea dumneavoastră este absolut mizerabilă! N-aveți pic de respect pentru client!! Ați ridicat tonul din prima clipă, de parcă stăteam pe gratis și vă puneam să ne ștergeți pantofii!!! Vrem banii și plecăm imediat!
Îmi returenază banii cu aerul că i-am violat buzunarul, verifică ostentativ camera și îmi strecoară un serpentic:
– Plecați și să nu vă mai prind pe aici!
…La care am rămas mască.
România este plină de loaze. De rebuturi. De aceea nu mă mai miră că un asemenea specimen are ditamai hotelul. Nu vreau să mă gândesc la clasicele “ce a îngropat sub prispă” madama sau la “peste ce a călcat”. Treaba ei.
Însă noi, ceilalți, oamenii de bun simț, nu trebuie să ne lăsăm intimidați. Never!
Revin la istorisire.
Părăsim hotelul, scoatem cu grijă mașina din gropile denivelate ale “parcării” și ne oprim să fumăm o țigară.
Realizăm că am plecat fără ca matracuca să ne fi anulat factura. Rezervarea online este încă valabilă. Dacă spune că am stat trei zile și că am fugit fără să plătim? Dacă retrage banii pentru rezervare? Ce facem?
…Eram la mare. Veniserăm să se relaxăm, și iată-ne, două femei singure, în mașină, înfricoșate de gândul că dacă ne întoarcem după factura anulată, cine știe ce ni se poate întâmpla…”Să nu vă mai prind pe aici!”… Să mergem la poliție?
Tăcute, pornim la drum, nu știm unde, să căutăm o altă cameră, să cerem ajutor… Cuiva… Cui?
Văd în fața noastră o mașină de poliție.
Îi spun Mariei:
-Dă flash-uri!
Maria se conformeazaă. Printr-o ciudată ironie a soartei, ea e cuminte, acum, iar eu – războinică.
– Maria, polițiștii din mașină nu au unde să oprească, e drum național, trafic… Mergi după ei!
Ne ținem în coada mașinii de poliție până când aceasta oprește pe o străduță.
Cobor.
Când mă apropii de geamul lor, am, deja, energia aceea, a mea. Zâmbesc.
– Mă scuzați pentru că v-am urmărit ca pe niște infractori…
Polițiștii zâmbesc și ei.
– Puteți coborî puțin, vă rog? Avem nevoie de ajutor…
Zece minute mai târziu, mașina noastră și cea a poliției parcau în fața hotelului “Shine”.
Maria a intrat singură, s-a dus la recepție și i-a cerut ferm, ghiolbancei tremurânde, dovada că am făcut check out-ul.
– Vreau și copie, vă rog.
Matracuca era mută și transparentă ca o piftie.
Închei aici jurnalul de front, cu mulțumiri pentru polițiștii din Mangalia și, mai ales, cu urarea transmisă subliminal unei ființe cu păr ars de gălbeneala peroxidului, plină de bani și goală de caracter:
Madam, “Shine” and Die!
*
drumul spre iad e placat cu teren virgin de patru stele
.
.
.
.
.
o mică groapă pentru mașină, un pas mare spre libertate
.
.
.
.
.
cameră cu vedere la bare
deci…
acum sunteti ok?
da. cazate intr-un hotel care are patru stele si se tine bine de ele. am net, nu vezi? pup.
:)))))))))))) imi pare rau ca am ras atat pe necazul vostru, dar zau ca-i amuzant:-)))) si totusi va doresc zile mai putin amuzante in sensul asta:-))
maine, cica, incepe ploaia. fun.
O.P.C.-ul ii poate face receptionerei acrite cateva zile fripte (ca tot e la mare)… Am simulat o rezervare la acest hotel pe site-ul booking.com. La rubrica “nr. camere” scria: Ultima şansă! 1 cameră liberă :)))
o fi camera “aceea”, ema…
Cine ajunge primu primeste camera.
Sorry, EU AM FUGIIIIIT…
lol. ramai la piscina, pui. 🙂
Trist!
Inca o povestioara care imi intareste convingerea ca turismul in romania este de kkt! Niciodata nu am inteles dupa ce criterii se aloca stelele unui hotel/pensiunii in romania + ca pretul este exagerat! La banii astia trebuia sa va pupe in fund!
la banii astia pretindea sa o pupam noi pe ea. 🙁
uofff asa m-am saturat de smecherii si marlanii astia.Bine i-ati facut,merita sa primeasca si mai mult,dar asta e diferenta intre ei si voi.Hup!Nu va ploua,nah!
:* Nonette, pai daca nu se intampla asa scriai acilea ca pe plaja e bine, scoicile-s bine, Maria e bine…
:* Razboinica mea! Hai, mai sunt doua zile. Bucurati-va de ele
incercam sa ne bucuram, grin, insa, stii cum e, am ramas asa, marcate… si cu febra musculara, de la caratul bagajelor de colo colo. ma rog.
pup fata.
P.S. scoicile sunt bine. una e la mine in talpa, statea pitita in nisip… 🙂
ma bucur ca ati gasit ceva unde sa ramaneti.Chiar daca e urat afara totusi sunteti la mare..la mare departare de un Bucuresti care geme de prostie si aglomeratie.Asa ca..have fun!Imi pare rau ca inca o data se confirma faptul ca turismul nostru este nu la pamant ci chiar sub pamant..undeva unde probabil placile tectonice isi fac activitatea seismmica.Te pup si relaxare maxima!
te pup si eu, desteapta lu mami. 🙂
Draga mea Nona … trebuie sa ai o incalzire vanjoasa pentru a face slalom printre asemenea tzepe plantate ferm pe litoralul romanesc – adica sa mergi suficient de des cat sa descoperi cateva locuri frumoase in care sa tot revii .
Daca tot sunteti la mare , dati o raita si aici si vedeti daca va incanta suficient de tare cat sa va faceti rezervari data viitoare ( camerele de la parter sunt superbe – mari si spatioase si sa nu uitam jacuzzi-ul – balconul e despartit de gazon asa cum e despartit publicul de covorul rosu la premiile galelor de film , au iepurasi de toate marimile si culorile care le tund gazonul 🙂 , jumatate de terasa e in nisip , papitza e foarte buna ) etc.
http://www.lascoicaland.ro/ro/hotel.html
Distractie placuta si cer senin va doresc ! Hugz
Multumesc, scumpa mea.
Acum ne-am cazat la Holiday Olimp. E bine aici. Eu evit statiunile supraaglomerate, nu mai am nervi pentru aglomeratie, de-abia astept sa respir departe de Bucuresti.
Poate mergem o data in gasca mare…la mare… ce bine ar fi… 🙂
Ce idioata ! Bine ati facut . Oamenii trebuie sa invete ce e respectul . Eu nu m-am mai dus la mare de ceva ani . O vacanta frumoasa va doresc . Nu va lasati umbrite de nori
multumim, Madalina, pup. 🙂
Am râs. M-am enervat, şi apoi iarăşi m-am amuzat. Mi-au plăcut pozele de nu pot să-ţi spun! 🙂
Ce jeg uman! Felicitări pentru atitudine!
imi fu dor de tine. pup dublu. 🙂
😀
Au venit furtunile, am crezut că se sfârșește. Dar nu s-a sfârșit, deci distrează-te!!! Nu știu cât mai avem… salutări scoicilor și delfinilor și bărbaților frumoși. Și îi salut și pe ăia mai puțin frumoși, dar să aibă maniere
Pe tine te pup virtual de-ți sare nisipul dintre degete!
– voiam să zic slip, dar suna porno-
:))))))
ma facusi sa rad, grin! pup.
Asta e comment-ul care s-ar fi constituit intr-un mare “like” la ceea ce ai spus tu mai devreme…daaa , trebuie sa incercam . P.S. Bravo! 🙂
😉
Al’data sa nu mai crezi in toate on-line-urile…Bine ca s-a terminat cu bine,ca sunteti intregi si voi si masina.Si data viitore sa intrebi un prieten.
Vacanta placuta!
O doamne…
eram in Alba Iulia, acu’ vrun an juma’…
urma sa filmam un documentar, eu si operatorul. Ajungem la 10 jumate noaptea. In Alba, prima oara. Dupa o tura de oras, 2 hoteluri. Unul comunist, mirosind a mucegai, a vechi, a imbacsit, a neaerisit, scorojit, plin de crapaturi…si… unul de 4 stele. Zicem noi, asta e…dam un ban, da stim ca face’.
Sau nu… aveam la bagaje, amandoi, cat pentru cand 3 oameni, haine, scule, tot felul de echipamente si aparatura, plase, bocanci… undeva la vreo 2-3 ghiozdane de caciula + genti. Dam sa intram in hotel… la 30 de metrii in fata noastra, la receptie, vreo 3 oameni..sictiriti, obositi, mancau seminte, mai dadeau o tabla si se uitau la meci…
noi, incercam sa deschidem usa… ei se uita la noi. Noi intram cu tona de bagaje in fata, ei se uita la noi… noi ne uitam insistent la ei… ei se uita in continuare cu niste fete de vaci bolande… ajungem in dreptul tejghelei de receptie…abia in momentul ala s-a sinchisit unul din ei sa se ridice, sa vina la tejghea si sa “ne cazeze”…
bineinteles, bucataria era inchisa… bineinteles, wireless doar in holul receptiei, bineinteles mancarea in nici un caz de 4 stele… bineinteles ca nu s-a sinchisit unu’ sa-si faca treaba pentru care era angajat…
:-(.
auzi, ca sa continuam in traditita sarcastico-amara… aia pe tine te-au ignorat, matracuca, pe noi, mai avea putin si ne batea…
deci sa zicem, in cor, mioritic, “Asta e!”
wow. cred povestea ta, dar imi e greu sa accept ca e realitate. nu ar trebui sa fie.
este realitate. 🙁 n-am scris tot, ca faceam un roman.
[…] pe 24 iunie, ce am păţit la mare, când, dincolo de păcăleala afişată pe un site de booking, patroana hotelului ne-a siderat cu atitudinea agresivă care a culminat cu “să nu vă mai prind pe […]
Yuhuuu! Ce bine ca am fost la munte. Acolo atmosfera (de afara) e drept ca a fost, pe alocuri, de gheata (la propriu), dar ne-am simtit tare bine la cabana.
P.S. La mare merg cu cortul in mijlocul campului ca pare mai sigur. :))