Jurnalul lui Manon.

(îndepărtați, vă rog, minorii din zonă. mulțumesc.)

Deci a venit un nor maaare, deasupra plajei, care a speriat pescărușii, a zburătăcit răcușorii umani și a adus un frigulete iernatic.

E cool la mare.

Atinse de primele picături de ploaie, noi, fetele, ne-am adăpostit într-un…într-o… nu știu ce era, că trebuia să cobori niște scări, sa-i zicem terasă underground.
Și acolo am păpat mămăligă cu bețișoarele prăjite pe care le vedeți în poză. Așa-i tradiția, la mare.
Eu, abstinenta, am păcătuit și cu mujdei, scriu acum cu o mână la gură, să nu plece cititorul.

.

.

Așa. Azi e frig.
Dar ieri am stat întinse la soare ca steluțele de mare.
Când am ajuns pe plajă, am remarcat următoarele: singurii licurici de acolo eram noi, eu și Maria. Mai erau trei albinoși prin zonă, iar restul își efectuaseră, deja, vacanța.
Pentru conformitate: licuricii sunt nebronzații, albinoșii se bronzează direct în roșu iar restul erau negruți.

Bârfa, deci, după cum urmează:
Eu am un colăcel pe burtică, așa că m-am îngropat în șezlong, ehe… unde altă dată m-aș fi fudulat printre umbreluțe… unduindu-mi talia provocator… (Mint.)

Când ești îngropat în șezlong îți pui okelarii pe nas, incognito, și te uiți în jur, să te amuzi de cum arată alții. Corect.

Penisless
Iată-l, deci, pe acel nene înalt, cu alură de gândăcel titelic. Are vreo patrușcinci de ani și a venit la mare cu mami și cu tati.
Soarele luminează orbitor, așa că el nu vede ceea ce sesizez eu prin lentilele care filtrează lumina și dezvăluie adevărul nud: este ars maxim, nenea, are pielea roșie sângerie.
L-a luat dracu, la noapte, n-o să poată dormi decât sprijinit în tălpi.
Nenea arsu are slipi de culoare albă – genul care se ridică până la omoplați. Acolo i-o fi lui talia. Slipi albi… N-am mai văzut, dar dacă tot văd acum, mă uit bine. Și constat că slipii ăia au fost o alegere nefericită, pentru că din față bărbatul pare dotat cu o bubă. Să mă scuze cititorul că îmi arunc ochii unde nu e de văzut nimic.

Arnold Schwarz
Ete la băiatul ăla, care merge stilul coca (lar), are mâinile umflate, sâni cupa doi, picioare depărtate păianjen, mersul legănat ca la căpâlna și capul pe-o parte, i-o atârna prea greu creierul.
Maria îl măsoară discret și mă bubuie de râs spontan: Ia uite la ăsta, Nona, a fost la sală… Dar a uitat de picioare… Săracu’… A avut bani de abonament numai de la brâu în sus…

Familia de furnici
Mama, tata, și băietul cel rotund. S-au adunat sub o umbreluță pe care au transformat-o ad hoc în șifonier. Se dau cu cremă din sfert în sfert de ceas. Au activitate acolo. Intensă. Aranjează prosoapele, le împăturesc, le scutură, se frăsuie pe scaune, atârnă tricourile de spițele umbrelei, le iau de acolo și le pun în plasă… Evitând, în tot acest timp să depășească spațiul sacru al umbrei, și să se așeze, dracu, la plajă, ca noi toți ceilalți, amorțiții deshidratați.
După a șaptea cremuire inutilă, s-au îmbrăcat și au plecat.
…Mă plictisisem să-i privesc de la a treia. M-a updatat Maria, după.

Mamița și Goe
Familia de doi.
Mami e slabă iar Goe e un pre-adolescent rotunjor, cu alură de bătrânel care știe tot și nu acceptă refuzul.
Mami se abandonează soarelui, iar Goe își face de lucru cu pușca cu apă, privind matur și pervers la fundul tipei de pe șezlongul alăturat. Tipa e Maria. Când, din greșeală, ajunge cu ochii prin zona în care sunt eu, îmi ridic ochelarii și îi fulger o privire sugestivă: Joacă-te cu pușca, sau te spun lui mami.
Se conformează, mohorât.

Bălanul și minora
El e blond sau cărunt, uatevăr, cu ochi gen moartea pasiunii și cu maxilarul adus înainte pe principiul pe mine mă plouă-n gură (prognatism inferior îi zic medicii veterinari).
Ea e așezată pe șezlong în poziție de lotus. Are oase fragile și vârstă lolitică.
El vorbește într-una, spatele ei pare crispat când bălanul o mângâie libidinos pe picioare a promisiune pasională moartă în proiect.

*

E cool la mare. La propriu.