Azi am primit o inimă.
De la o femeie cool și inteligentă, pe care acarienii înconjurători o consideră ciudată deci defectă.
O inimă de sticlă roșie.
Încape în podul palmei.
E un magnețel de pus pe frigider.
Mi-a spus așa, într-o zi, din senin:
– Nona, am ceva pentru tine. E un talisman, sper să îți poarte noroc.
Ah. Nu pot descrie sentimentul care mi-a invadat inima, când am văzut că un om străin s-a gândit la mine. La inima mea, asta, secată și inundată pe repeat. Nu pot descrie sentimentul. Scriu doar că am simțit cald – și cald nu spune tot.
Când întâlnesc oameni de ăștia, defecți, cărora le pasă fără a te invada, care te luminează doar cu un zâmbet, care te copleșesc din senin cu un gest neechivoc…
Am mai spus-o.
O repet.
Mă declar defectă – într-o lume plină de perfecți simpli și de perfecte compuse.
Azi am primit o inimă rubinie.
Care mi-a adus aminte să-mi adun privirile de pe jos.
Mulțumesc, Ada. Mulțumesc.
S-au intalnit doua “defecte” si-a iesit acel ceva special…frumos, mami, frumos.Hup!
pai cam asa se intampla. cine se aseamana… se ajută. Hup!
<3 Sa ai grija de imanioara noua, da? Pana se vindeca a ta. Huuuuuuuuuuuuuuuuuuuuugs!
A mea e in partaj.
pup grinu.
Frumos!
Cui torni tu gogosi? Parca noi nu stim cum stau lucrurile deadevarat cu inima ta cea mare si plina de iubire pt toti copiii si prietenii(ele) tai?
te pup, Vio.
♥♥♥ astea sunt de la mine :))) sunt negre doar in grafica dar pline de lumina din partea mea…ah da…si o imbratisare!!!!!!!!
pup si imbratisez si eu, scumpa ce-mi esti!