Au date reale.
Au potențial.
Au o latură mistică.
Instinct de conservare.
Inteligență intuitivă.
…Ca să ce?
*
Oamenii tip șobolan sunt cameleonici.
Îi întâlnești, simți exact nivelul speciei, dar zâmbești politicos.
Ei fac efortul, atunci.
Să se cocoțeze până sus, și să se lipească oglindă de ideile tale.
Efortul e considerabil și epuizant. Tu aplauzi ușor, în gând, când vezi ardoarea.
Ce filosofie de viață sănătoasă.
Câte lucruri, în comun.
Ah ce completare.
Blah. Blah.
Ești semi-cucerit.
Urmează ca, din dorința asta tâmpită de a-ți demonstra că lumea are, în ea, și oameni speciali, să începi să pui, în gând, piesele de puzzle lipsă, care transformă radical imaginea omului șobolan. În mai bine.
Oamenii tip șobolan sunt acaparatori.
Dă-le jos, delicat, haina complexului de inferioritate și pune-le pe umăr o mână caldă, prietenoasă.
Îi vei face să se simtă acasă.
Nu vor mai avea nevoie de cameleonism.
Se vor relaxa.
…Într-atât de mult, încât, încet și sigur, vei remarca schimbarea.
Te patronează, la început, discret.
Pe urmă își iau avânt și își prezintă filosofiile de viață geniale (pe care tu le-ai consumat din adolescență când mergeai cu trenul în provincie, și dezbăteai cu vecinul din compartiment soarta, viața, OZN-urile sau pe însuși Dumnezeu).
Nu mai există dialog.
Doar adevărul lor irefutabil.
Și gândirea unilaterală, aspră ca o așchie sub piele.
Ești deja privit ca și cum tu ai fi un imbecil.
Oamenii tip șobolan sunt meschini.
Te-au citit.
Te-au halit.
Te mint.
Te trădează.
*
Experiența cu un om tip șobolan, pe care ți-o dorești a fi unică – este revelatoare și educativă.
*
M-a intrigat întotdeauna vorba asta: Șobolanii părăsesc primii corabia care se scufundă.
…Bravo lor, zic.
Să se înece tot primii. 😉