I laughed. I kindly smiled.
How thoughtful of him, to protect me, all this time, from his real appearance…
I saw the face and I feel eliberated.
…Finally.
So:
I laughed. I kindly smiled.
How thoughtful of him, to protect me, all this time, from his real appearance…
I saw the face and I feel eliberated.
…Finally.
So:
- Am ajuns aici întâmplător şi am citit câte ceva. Interesant. Dar pari puţin cam dură şi pesimistă.
- Pe mine mă amuză ceea ce scriu, nu e pesimism, ci pamflet.
- Mda, poate că aşa percep eu. Mie îmi plac lucrurile mai lights, eu citesc Cotidianul, mă-nţelegi?
- Te-nţeleg, căci eu citesc Caţavencu.
© 2024 Jurnalul lui Manon. is Proudly Powered By WordPress | Theme by The Cloisters
😀
pupam si noi… 🙂 desi “n-avem voie”..
interesant ce zici tu manon nona este paradoxul despre care jung spunea to confront a person with his shadow is to show him his own light. in intuneric nu e nici o umbra dar in intuneric gasesti lumina. daca iti poti percepe partea intunecata si cea luminoasa din tine in mod simultan vei fi capabil sa-ti vezi ambele laturi si vei reusi sa fii la mijloc adica sa gasesti un echilibru. iti doresc si tie ca si mie.