Aseară, că nu pot să zic azi noapte, pe la 12, când m-am întors acasă zgribulită şi m-am împiedicat de preşul de la intrare să dau cu capul în uşă, de foame, remarc, pe pervaz, că ceva pâlpâie a mişcare.
M-am gândit că o fi gândăcelul de ieri, că nu v-am zis de el, eram ocupată cu depresia şi platonicul.
De câteva zile – multişoare- văd, pe gresia din baie, gândăcei. Câte unul la două zile. Nu sunt cocoroci de bucătărie, ci de ăia negri, care cresc mărişori. Nu mă sperie, pentru că sunt cu picioruşele în sus, şi am văzut eu la câini, când se pun pe spate, e semn de abandon şi de supunere. Deci nu mă muşcă, sigur.
Cred că îşi caută perechea întru înmulţirea de primăvară şi au nimerit în casa greşită, că dezinfectarea săptămânală a locuinţei îi otrăveşte, în lungul drum al ţevilor către pardoseală. …Sau îi năuceşte momentan.
Bref: eu îi adun pe o hârtiuţă, pe cei cărora le mişcă antenele, şi le fac vânt pe geam, neomorâţi, să se trezească de la aerul curat şi să îşi revină până ajung jos, de la etajul 5.
Aşadar, ceva pâlpâie pe pervaz, fi-ţi-ar parantezele ale dracului…
E fluturele meu platonic.
…Pe care mă fac că nu-l văd, în timp ce inima-mi bate vizibil, prin geacă.
Am reuşit încă un record, azi: să fiu şi mai varză ca ieri, şi am tastat cuvintele astea cu frică…iar o să se ia geo de mine, că sunt smintită şi-l bag în confuzie. …Dacă mă pârăşte lui Costică şi nu-mi mai vin la eveniment?
Geo, ca să fiu eu prima la dat cu piatra, am scos limba la oglindă, dar să ştii, prieten drag, că nu mă vindec.
M-am născut defectă şi-mi alunecă sentimentele.
Nimeni nu se naste defect.
Ne defectam pe parcurs. Oamenii ne strica. Arunc si eu vina.
Ti-am zis eu ca vine inapoi? Oare gasca lui pe unde-o fi? Ca am zis ca tre’ sa vie inzecit acas’.
S-or fi imbatat aseara
:*
Dragă Costică,
Îs tot io, Ifrim, căpraru. Acum scrisei singur că-nvațai și d’astea, bă, frate-miu. Aflai di la muică-ta că ești grațiat, că s-a desființat și regimentu’ la o lună după ce plecași tu. Nu din cauza ta, veniră ordine di sus, di la menester și ne lăsară pe toți la vatră și am gătat armata.
Luai adresa ta di la tanti Sanda. Ce dacă te blesteamă în fiecare zi, băi neinstruitule, trebuia să te răzbuni pentru atâta lucru și să sui pă Youtube filmul ală cu ea și popa? Ai mai avut și tupeul obraznic să-i dai popii mail, ca să nu rateze premiera..
Băi Costică, da și iei ți-au tras-o, au pus-o pă nevasta lu Gogoloi, că și aia te iubește tare, la câtă bătaie i-o dat bărba-su din cauza ta, să intre-n vorbă cu tine. Acum ea este iubita ta virtuală, Angela. Bine că i-ai dat adresa corectă ,nărodule, că prost mai iești, ca noaptea! Norocu tău îi că frații Arsene plecară în Olanda, cică repară motoare . Ăl mare vine regulat acasă, adică odată-n an, ăl mic, mai rar, până acum nu-l văzui. Țiganu-i în Spania, cântă. Mihalache și Coțoi, la fel, da ăștia la muncă, treabă sirioasă. Cârstea a ajuns cel mai bine, n-are nici o jrije, s-a călugărit.
Uitai ce-i mai important, știi cine mă învăță scris-citit așa de bine? Măria, băi, acum o cheamă și Măciuceanu, ie vânzătoare aici, la non-stopu lu Dumitrică. Da, băi răcane, suntem cumnați! Hai c-am obosit, îți mai scriu și altă dată. Ai grije cu Apocalipsa sau cum i-o zice, că la noi n-ajunge anu ista! La toamnă facem nuntă…
serg.(rez) Ifrim Măciuceanu,
geo, m-ai facut sa rad cu gura pana la urechi 🙂 de mult nu am mai ras cu atata pofta pe un subiect pe cere il credeam inchis 🙂
GENIAL!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Stiu si eu rasa aia de gandaci, ai vazut ce viteza au cand se intorc pe burta? :))
Ala este modul lor de relaxare, nu ti face griji ii poti privi ca pe niste PET uri ii poti lua cu tine oriunde :))
Daa? Peturi, zici, al mik? Vrei sa ii strang la punguta si sa iti ofer cadou vreo trei bucati? 😉
Am si eu cacalau :)) cum a mers treaba azi, unde esti de gasit pe acolo?
tu doar vino, de gasit, ma gasesti, ca sunt populara in scoala. plus ca te astept la intrare deci n-o sa ma ratezi. 😉
asa deci..fluturele reloaded!…hmmmmm
[…] Ăsta mă doare: Staționăm. […]