Geo scrie în Jurnalul lui Manon

on April 16, 2010 in SdB

Aţi citit în jurnal istoria lui Costică, scrisorile.
Le mai pun aici o dată, să vă aduceţi aminte, pentru că GEO a scris şi urmarea, o aveţi după linkuri [mulţumim, Geo, cum spuneam, cititorii scriu mai bine decât bloggării ;-)].

Scrisoare către regiment

Regimentul către Costică

Gheorghe către Regiment

Scrisoarea 4.  © GEO

Dragă Costică,

Îs tot io, Ifrim, căpraru. Acum scrisei singur că-nvațai și d’astea, bă, frate-miu.
Aflai di la muică-ta că ești grațiat, că s-a desființat și regimentu’ la o lună după ce plecași tu. Nu din cauza ta, veniră ordine di sus, di la menester și ne lăsară pe toți la vatră și am gătat armata.

Luai adresa ta di la tanti Sanda. Ce dacă te blesteamă în fiecare zi, băi neinstruitule, trebuia să te răzbuni pentru atâta lucru și să sui pă Youtube filmul ală cu ea și popa? Ai mai avut și tupeul obraznic să-i dai popii mail, ca să nu rateze premiera…

Băi Costică, da și iei ți-au tras-o, au pus-o pă nevasta lu Gogoloi, că și aia te iubește tare, la câtă bătaie i-o dat bărba-su din cauza ta, să intre-n vorbă cu tine. Acum ea este iubita ta virtuală, Angela.
Bine că i-ai dat adresa corectă , nărodule, că prost mai iești, ca noaptea!

Norocu tău îi că frații Arsene plecară în Olanda, cică repară motoare . Ăl mare vine regulat acasă, adică odată-n an, ăl mic, mai rar, până acum nu-l văzui.

Țiganu-i în Spania, cântă. Mihalache și Coțoi, la fel, da ăștia la muncă, treabă sirioasă.

Cârstea a ajuns cel mai bine, n-are nici o jrije, s-a călugărit.

Uitai ce-i mai important, știi cine mă învăță scris-citit așa de bine? Măria, băi, acum o cheamă și Măciuceanu, ie vânzătoare aici, la non-stopu lu Dumitrică.
Da, băi răcane, suntem cumnați!

Hai c-am obosit, îți mai scriu și altă dată.

Ai grije cu Apocalipsa sau cum i-o zice, că la noi n-ajunge anu ista! La toamnă facem nuntă…

Serg.(rez) Ifrim Măciuceanu.

4 Responses to “Geo scrie în Jurnalul lui Manon”

  1. Geo says:

    Vizită

    Veni în vizită Costică Vijelie dupe zece ani de străinătățuri mânat de dor de casă, de curiozotate și de dorința de a ne povesti și nouă, ăstorlalți cum s-a descurcat el p-acolo (sanchi, să să dea mare!). Îl așteptai la aeroport cum promisei; ateriză aeroplanul la timp, da ne gasirăm mai greu. Avusei un carton pă care scrisă băiatu, cu litere de-o șchioapă: „ VIJELIE”, cum văzui pă’n filme. Mă frate-miu, se ținură fr’o trei fătuci dupe mine până apăru Costică și, bag samă, asta le cam enervă că una, de ierea mai brunețică ne și repezi:
    -Băă cocalarilor, vă ardi di caterincă? Nuu, pi buni…
    Noroc de Costică , le are cu italiana și le-ndulci ăsta cu o vorbă de-a lor, de-a italienilor.Nu mai stiu ce le zise, da-ncepură iar a chicoti trimițându-i, de data asta, doar lui bezele.
    El arăta mai negru ca Țiganu și io mai alb ca ta-su, d-are fr’o șapte’j’ d-ani. Ne-am recunoscut, îmbrațișat, urcat bagaje și mosafir în mașină, parcat la otel și odihnă vere, că eram amandoi la fel de obosiți chiar dacă făcuserăm lucruri total diferite.
    Mă trezii cu noaptea-n cap, cam pă la primul cântat al cocoșilor, convins de programul de dimineață al italianului Costică. Să-nebunesc, nu alta! Pusei perina peste cap și mai visai preț de fr’o două ore jumate. După ce terminai cu baia și-mbrăcatu, căpătai glas și-l întrebai pă macaronar:
    -Mă frate-miu, avusei coșmaruri azi-noapte, auz?
    -Nu vere, dormii ca un prunc la sânu mumii, da obișnuința mă dădu de gol. Acolo toți se trezesc așa, cu noaptea-n cap, cum crezi c-ajunse Italia așa departe? plus că trebuie să treacă și peste criză! Aici cum e?
    -Bă Costică, acilea ne doare-n cur de Italia! Hai, la masă!
    După micul dejun eram în mașină pentru un tur al orașului. Până la prânz îl săturai pă Costică de gropi, șanțuri, praf și vorbe dă duh. Îi plăcu că-și aduse aminte de tinerețe..
    -Ei, ce zici, ne mișcarăm și noi o țâră, îți place Bucureștiul?
    Îmi place, nu zic nu, da nu știu de unde-ați început cu mișcatu, că-s prima dată p’acilea. Io când plecai la broscari, luai autocaru din Craiova, si nu trecui pă drumu ăsta..
    Achitarăm consumația de prânz și la otel, vere, să fim odihniți la Eveniment, diseară. Cum ce eveniment? Păi unde trăiți măi, oameni buni? Veni ăsta taman din Italia și voi d’acilea n-auzirăți? ei drăcia dracului. Hai că măntinsăi în pat și vreau sa dorm, vă povestesc dupe…

  2. Geo says:

    Sărumâna pentru găzduire.
    Geo & Costică

Leave a Reply