Făcurăm o adunare de taină, aseară. Mi s-au adunat în cameră copiii, trei, cu mine patru: Veve, o păpuşă de fetiţă talentată şi inteligentă, Răzvan, iubitul ei – îl văd acum a doua oară, Mihai al meu de veci şi Nonuţa care şi-a lăsat manonul la intrare.
Aveam inima rotundă, ca luna plină de afară…Când sunt multe sufleţele în incintă, lumina e mai multă şi mai caldă, că e generată de artişti.
Aveam treabă, cu toţii, să meşterim la laptop, că leşinase wirelessu şi îi promisesem Dianei că intru pe mes ca să-şi facă şi ea de lucru cu mine.
Şi de aci, vârteju’.
Mihăiţă declară mort stickul de net şi se repezi în camera lui să mi-l împrumute pe-al lui de vodafone, puiu lu mami, drag, că el e rotunjor dar are viteză mare.
Când să instaleze chestiunea, computerul meu începu cu fiţele, ba mergea încet, ba îngheţa spontan, că mă şi ruşinai şi mă luai de Mihai, ca nu puteam să ţip la obiect: Bă Mihăiţă, computerele e ca fomeile, mă, nu le da clicuri multe deodată, că le încarci cu sarcini şi le blochezi. …Iepure ce eşti!
Veve a mikă şi frumoasă zice, inspirată: Lasă, Nona, îţi aduc io laptopu meu ăl vechi, şi punem netu pe el.
Care laptop, şi mai bătrâior, procesa resemnat, cu ixuri de eroare.
Zbura timpul pe lângă noi şi eu îmi pupam copiii pe frunte, în gând, cât de frumoşi sunt ei, şi ce tabără de lucru zglobie îmi împodobeşte camera…
Ca să n-adoarmă, îl rugai pe Mihai să mă ajute cu nenorocirea aia de uşă de şifonier, că stătea să cadă tocmai pe fotoliul gonflat, pe care îl testau copiii, pe rând.
Făcurăm uşa, scăpai de o grijă, îl activai subit şi pe ăl mic.
…Laptopurile, însă, erau dovedite de munca peste limita de viaţă.
Privind la Răzvan, care, cu o răbdare dumnezeiască, încerca să resusciteze laptopul lui veve, mă fulgeră o idee şi spun: Mă, io mai încerc o dată să instalez, pe al meu, vodafonu, da singură, cu clicuri responsabile şi ajutor de la veveriţă, fără să bage deştiu mihai, că iar o ia la goană, ca programatorii… Nu ştiu de unde i se trage datul de clicuri multe pe secundă, că el e actor la bază.
…Aşa că tu, biluţă, stai acolo pe fotoliu, cucă puiu nani şi încercăm noi.
Sub atenta supraveghere a lui Răzvan, care umbla cu aparatu-n mână prin cameră să prindă un pui de semnal şi urmărite vag de genele somnolente ale lui Mihai, fetele pornesc aventura pe laptopul lui manon, luând lucrurile încet, cum ştiu ele mai bine, cu răbdare îngerească şi cu speranţa bătută-n cuie dar, într-un final, Bingo!
Avem conexiune!
…N-apucăm să facem dansul de bucurie, că pe Mihai îl mănâncă degetu să facă el ajustările necesare, lucru întâmpinat cu voci feminine de protest şi tăcere complice de răzvan.
Şi se decide: Mihăiţă nu va pune mâna pe şoarec decât după ce promite că va da un clic la două secunde, cu mâna altuia…
…Ceasul arăta aproape trei, când au plecat ăi mici.
Camera rămâne doar cu mine, păstrând lumina sfredeluşilor care au populat-o preţ de câte ore or fi fost că nu mai ştiu…
Mă aşez în pat, cu cărămida-n braţe, şi intru pe net ca să dau de Diana, că i se lungiseră ochii în noapte, de atâta aşteptare.
Diana e acolo, nu ştie de iureş, că nu e medium, aşa că mă întâmpină cu cordialul: auzi cucoana…?, la care răspund, cu bateria încărcată: ho, nu da, că-ţi faci păcate…
Vezi, de asta merită să trăiesc. Ca să mă bucur de minunile care sunteţi voi. …La maxim!
Late edit: Energiile de aseară s-au împrăştiat în eter.
Azi primesc un telefon: Bună ziua doamnă, mîine vă instalăm netul…
Eee…. ne faci obrajii rosii de emotie si sa ne tremure degetelele pe tastatura, cand spunem “Multumesc”. Hai, Nona draga… chiar asa..?
Da, chiar asa.
manonnn, urrgentt roaga-i sa ma voteze. te roogggg
http://www.hotcity.ro/ce-ne-inconjoara/rubrica/iubim-bicicletele/una-smechera-pe-bicicleta
@irina fumarel: s-a terminat concursul!
da? 🙁
irina, fusei acolo, citii, iti vazui motzul, insa nu vad unde draq tre sa votez. Ca de aia zic, unde sa votez, acum ca stiu cu cine?
“Mihăiţă declară mort stickul de net şi se repezi în camera lui să mi-l împrumute pe-al lui de vodafone, puiu lu mami, drag, că el e rotunjor dar are viteză mare.”
eu n-am inteles… cine e rotunjor…Mihaita sau modemul lui de la vodafone?
si…si-a facut Diana pacate?
Aceeasi intrebare mi-a fost adresata si de catre Mihaitza, insusi. L-am privit sugestiv si i-am spus: “Tu stii ca mami scrie special, in dodii, ca sa fie simpatica?”
El a plecat ochii in semn ca da, si a zambit frumos.
Nilu, vezi si scrisorile lui Costica, o sa stii atunci. 😉
Diana nu si-a facut pacate, nici n-ar putea, este definitv adorabila.
mannonnn, scrie tu acolo la comentarii: dati fetei asteia bicicleta, ca acu’ dau cu blogu in voi :d
Gata, scrisei.
Deci, asadar si prin urmare ati reparat usa de la dulap? 😀
Da, am pus-o la loc si ea s-a lasat, ca ii era rusine de musafiri. 😉
Mamaaaa ce v-ati mobilizat aseara! Auzi stii ca-ti tot spuneam eu ca am la laptop n-shpe mii de improvizatii din cauza tastaturii, ce zici te bagi sa-l mesteresti? 🙂
Da, te ajut cu drag. Ma uit la el, de nu se vede!
Io am impresia ca toate relele s-au tras de cand a cazut usa aia si-acum c’a fost reintemnitzata la locul ei, s-a rupt si blestemul, na! Azi dispozitia e mai buna, maine vine netul, poimaine o veni si Costica in vizita, maturizat odata pt totdeauna de perindarile sale razlete.
Bună ziua doamnă, mîine vă instalăm netul…
Multumesc frumos, Ioji lucrează la dumneavoastră? 🙂
Buna ziua, domnule, da, lucreaza, dar numai de noapte… 😉
(un LOL mare)