Jurnalul lui Manon.

Mă uit la reclamele de la teve…Şi una începe să mă agite… E aia cu vaca milka… Făcută de un misogin, cu siguranţă. După ce arată voios cum un ciopor de muncitoare din clasa animalieră masează, mulg, dau lapte, prelucrează ciocolată… încheie cinic cu o demoazelă femeie care e masată, la rându-i, pe spate, de un bărbat, în timp ce ea, savurând o bucată de ciocolată… face un sunet exact ca al vacilor…
E adâncă şi plină de substraturi reclama asta.
… Presupun că trebuia să avem un orgasm intelectual, la unison, în tonalitatea muuu, după care să asaltam pofticioase, luând în copite, standurile cu ciocolată?

Personal, m-aş fi regăsit în targhet dacă terminau reclama invers: ea, femeia, îl masează pe el, bărbatul, care stă ca boul, indiferent la alint…

Da, sexul vinde, numai că uneori consumatorii de sex au niscai furnici la ficat, când văd că s-au apucat de copulare şi produsele din galantar…

Apare obstinant la televizor o reclamă la un muştar Maggi, cred. Povesteşte el, muştarul, experienţa de la un grătar, când i-a cunoscut pe “ăia micii”, vorbeşte despre ceafă, şi, într-un final, avem un cadru în care oamenii îşi întind mâinile spre borcan. Vocea din off, a muştarului, exclamă:”Cred că o să…” După care, pauză sugestivă, şi auzim vocea prezentatorului:”Muştarul bun se… termină repede”.

Fraţilor, credeţi-mă, nu simt nevoia unor astfel de aluzii ce vin din partea unui muştar de masă care e pe punctul de a juisa, şi care, nefiind rezistent, “se termină repede”.
Cu atât mai mult, cu cât o astfel de rusinikă nu se prea povesteşte…

 … Sunt om, şi nimic din ce e omenesc nu-mi este străin… WRONG!… Îmi este străină starea de mort, căci nu am ajuns, încă, la ea……De aceea simt un vag fior pe coloană, şi nu în glanda salivară, la vederea unor spoturi cule şi trendy pe tema fascinantă a decesului, dar, mai ales pe tema vieţii de după…

Am un noduleţ pe trei reclame:
-în prima, o tomată este asasinată în direct, fapt care, în loc să mă amuze (asta era ideea), mă surprinde neplăcut;
-în a doua reclamă, o femeie superbă este deja moartă, şi se consolează în cer cu brânză pe pâine;
-a treia reclama s-a scos de pe posturi, în ea un cocoş face publicitate la o fermă – abator de păsări…
Are imagine bună reclama despre tomata vorbitoare, care-şi povesteşte viaţa, neştiind ce o aşteaptă. La un moment dat, buuum!, un ciocan o trimite în lumea de dincolo, căci ea, murind, nu putrezeşte, ci se transformă în ketchup… … Io, privitor, mă umezesc la ochi… ce brutalitate!

… Mărturisesc, am o oarecare jenă când întind mâna să cumpăr brânză Philadelphia, căci domniţa decedată prea devreme, ajunsă înger, ne spune clar că brânza aia are legătură cu al nouălea cer… Înţeleg că ideea este de gust “dumnezeiesc”, însă mie îmi transmite doar o milă faţă de biata îngeraşă…
Mai bine cumpăr Almette, că şi aia se desfăşoară într-un rai verde, dar, măcar, l-au poziţionat pe pământ, nu în cer, deci e pentru cei vii.

… Era, acum ceva vreme, la teve, o reclamă la o fermă de pui. Ca un desen animat… Un cocoşel, făcea reclamă la ferma aia… adică, un fel de cumpăraţi puii de la ferma noastră, omorâţi, beliţi de pene şi împachetaţi frumos… Era aşa de… neprivit vioiciunea cocoşelului…de absolut fiecare dată când priveam spotul, automat mi se făcea milă şi găseam foarte nepotrivită ideea. Fără să vreau, mă gândeam la centrele de concentrare naziste… Cum ar fi fost, să apară  într-un clip de prezentare, vreo două sute de oameni şi să zică: “S-a deschis o secţie nouă!”?

Pe de altă parte, problema e, clar, la mine, uite, de ce nu m-a crispat reclama cu porcul albastru, obrăznicuţ? Sau asta nouă, în care doi oameni aleargă după două orătănii din bătătură, care vor fi deposedate de ficaţi în curând?