De când am căzut, săptămâna trecută, pleaşca, în noroi, pe o ploaie torenţială, în Mamaia, mi-au venit gândurile la cap.
…Ni s-a schimbat clima. Nu mai avem sfintele anotimpuri.
Aseară, mă uitam la televizor, sărind din post în post; furtuna, taifun, uragan, dezastre, inundaţii, zăpada, secetă… Aud, în fiecare zi, de flota lui băsescu, de preşedinţia lui năstase, de bâlbele lui bush. Nu aud pe nimeni trăgând semnale de alarmă în privinţa schimbării dramatice a climei. Nu văd îngrijorări duse mai departe de vârful interesului direct şi personal, nu văd temeri pentru nepoţii noştri, care vor prinde cu succes glaciaţiunea, nu văd atenţionări asupra poluării… Văd doar o luptă pentru putere. E an electoral.
… Deci, să ne lăsăm duşi de val. Cu case, cu speranţe, cu tot. Prioritar este spectacolul în care năstase îi ciufuleşte veveriţa lui băsescu. Şi o face atât de temeinic, încât uităm că se apropie sfârşitul omenirii, prin sfârşirea omeniei.
Care a răzvrătit, iată, şi clima.
