Mircea Cărtărescu scrie articole în Jurnalul Naţional. Pe o pagină, acolo, i s-a dat un locşor să scrie…Şi voi ştiţi cum scrie Cărtărescu.
… Iar Tucă are editorial, un fel de plăstoare zilnică, ce, în loc să îi dea de bănuit că trebuie să se oprească şi să facă, mai bine, sport, îl face să “meargă mai departe”, mana în mână cu gioni ualkar… Subiecte scremute, încercări eşuate de artisticării, un fel de varză ce se vrea, uneori romantică dar a murit pe parcurs, o ruşine. Tucă e bun pe sticla, când îşi răscoleşte interlocutorul, nu când îşi screme creierul, pe hârtie, zilnic.
Nu are de unde.
Inteligenţa lui este în conflict armat cu sensibilitatea; a sechestrat-o şi o ameninţa, zilnic, sub ochii noştri, cu decapitarea.
Cumpăr acest ziar numai pentru Cărtărescu şi Tudor Octavian.
Pentru a-i savura trebuie să sar cu grijă peste capul lui Tucă, să baletez prin cele 40 de pagini decente, şi să scuip, de fiecare dată, pe monstruoasele idioţenii, fără haz, sare sau piper, scrise de o neisprăvită, sub titlul C (r) ampe (îi recomand dulcolax şi reorientare în cariera).
Atât pentru azi. Mâine, o nouă ediţie. Trebuie să mă îmbrac sport.
