Azi am dat nas în nas cu electricianul.
Are un corp sculptat la sală.
Arăta atât de adonis, încât m-am fâstâcit.
– Sărumâna. (zâmbet de johnny bravo)
– Ce faci? (privire bovină)
– Bine. (lucire sexy în ochi)
– Nu te-am văzut de multă vreme. …Îmi fu dor de tine. (uat? …uat da fak?)
– Şi mie. (atitudine de învingător)
M-am îndepărtat. Am urcat scările cu un pietroi în burtă.
Gizăs, Miss Virtute, ce faci, dai semnale? Te-a tâmpit singurătatea?
Apoi am mai gândit ceva. Nu pot scrie ce, că mă fac dracului de râs.
Deci cenzurez.
Dar pun finalul: “Şi apoi i-aş şterge memoria”.
*
Okeeey, Manonel. Aceasta este prima mustrare scrisă. Ai grijă, te rog, ca ea să ajungă direct la hormonei.
Dasătrăiţi. Sniff. 🙁
:)) Nu poti sa ramai imuna la bratele alea. Nu poti, pur si simplu :*
Deci. (Ca nu mai intrai odata in jurnal, dreq, te astept sa citesti de o vesnicie! : P)
Deci. Avea un tricou alb. Impecabil. Impecabil mulat. Trebuia sa imi vezi faţa. Gizas! (blush)
Tare electrician! :)……..dar cred ca nu este genul tau….:)
Nu este. Dar e de admirat, nu?
@Robin Hood da de unde stii tu ca nu-i genul ei?
Poate un astfel de om are exact ce-ti lipseste tie……….uffffff barfa asta :d
Robin Hood stie, stie tot.
al mik, te pup pe motz.
Ingerul meu drag, este de admirat, nu neg asta, si este si un tip de toata cinstea, dar oglinda ta spune altceva…….stiu eu asta! 🙂
Te iubesc Suflete!