Te umpli, uneori, de neguri, de-ţi seamănă sufletul cu griul norului de afară – mă uit la el, acum, ca în oglindă.
Tu vrei bine şi faci bine.
Loazele fură.
Idioţii îţi dau cu flit, dacă deschizi gura să ceri ajutor.
Se protejează, jegurile, între ele.
*
Mă întreb cum ar fi dacă hoţilor le-ar cădea, mâinile, din senin. Şi dacă ar rămâne acolo, pe jos, ca să călcăm noi pe ele.
