Jurnalul lui Manon.

Azi este 11 septembrie… E bine să nu uităm…
**
E sâmbătă dimineaţa. Ca orice femeie iubita şi respectată din lumea asta, sâmbăta mi-o petrec, evident, singura în pat, cu mâna pe telecomandă. Astfel, am nimerit din greşeală pe tvr2, unde, la vestitul Măruţa (ăla care dă cu pumnu’ în monitor şi cade de pe scaun, pipăind invitatele) era invitată marea vedeta Anna Lesko.
Nu m-am dat în vânt niciodată după ea, şi nu am înţeles niciodată pe ce criterii este considerată o femeie frumoasă şi cu voce bună. Mi se pare masculinizata, colţuroasa şi cu o voce uite-atâta de mică. Beah, nu asta e motivul pentru care m-am repezit, în plină sâmbătă, pe laptop, să scriu, pentru că fată până la urmă e simpatică… motivul este altul: măh, fata asta se droghează?… Dumnezeule, are o privire pierdută, capul greu şi faţa schimonosită ca după o beţie grea… Trăsăturile sunt asprite, limba umblă peste buze des, gura vorbeşte ce-i trece prin cap, cum ar fi, de exemplu, faptul că ne pârăşte, nouă, telespectatorilor pe individul de Măruţa, ca o cotrobăia pe organism în pauză publicitară…În replică, Măruţa ne pârăşte nouă că, în pauză publicitara, Marian Ionescu, de la Direcţia 5 a intrat pe platou şi i-a spus Annei cum să răspundă la întrebări şi cum să se comporte în emisiune…
…Nu e treaba nimănui cine l-a înlocuit, în alcov, pe Irinel, însă cineva ar trebui să o ajute pe biata vedeta să se prezinte altfel în faţa publicului.
N-or fi oameni în jurul ei care să o iubească?
Starea ei de acum este departe de a fi naturală. Nu pot spune exact ce abur îi pluteşte prin cap, însă strălucirea suspecta din ochi îmi aminteşte de privirea tatălui meu care venea acasă seara, uneori, obosit de la muncă, cu aroma de alcool în voce… Numai că la ea mă tem că nu e alcool, căci dilatarea asta de pupila… mi-l aminteşte pe Al Pacino în “Panică în Needle Park”, if you know what i mean…