Răzleţe

on September 13, 2004 in Oglinda

Remarc la mine, cu plictisită surpriză, o stare de sictir. Aş crede că mi se trage de la colăcelul bronzat de pe burtica, dacă nu aş fi sigură că, de fapt, cauza este lipsă de activitate sentimentală, cu tot soborul ei: gimnastică simţirii, îmbujoreala complimentarii, alergatul prin casă, prinsul şi smotocitul, iluminarea ochilor, şoaptă obrăznicita, dânsul din buric şi căderea de pe role.
**
A venit momentul să îmi fac prieteni noi. Sunt cu ochii în jur că pe butelie. Când încep ăştia micii, studenţii, şcoala, o să-i car la lăptărie să bem bere şi să ne uităm la filme. Dacă nu vine iarna.
**
Iar nu mă mai uit la televizor. Mi se încleştează voinţa şi uite-aşa pierd evenimentele arzânde. Nu-i bai. Dacă voi deschide televizorul după alegeri, tot ăia va fi…
**
Aş vrea să fac şi eu şcoala de şoferi, ca să nu mai merg, oarbă în orientare, pe străzi. Numai ca preşedintă blocului m-a atenţionat în colţul urechii să îmi pun contoare la apă, ca “vin vremuri grele”…Cât de grele, mă întreb eu!?… Mai grele ca acum, când voi înlocui carnetul de şofer cu patru robineţi, la baie şi bucătărie? Tot ceapă aia sfânta ne rămâne, indiferent de cât de multă şuncă acumulează pe caracter viitorul preşedinte, năstasele…
**
Citesc Dostoievski. Fenomenal, ce rol terapeutic!…

Leave a Reply