Archive for September 2nd, 2004


Truisme

on September 2, 2004 in Retorice No Comments »

Citesc în ziar, prefăcut indiferenta şi opărita de cafea, ca romanii au cele mai mici salarii din Europa, şi cele mai mari impozite. Răsuflu, ca să nu mă înfurii, şi meditez, cu părul ridicat pe ceafă… ce chestie, domnule, ete, citesc în jurnal o stire-bomba despre un lucru pe care îl trăim, cocoşaţi (Năstase, dacă, întâmplător, vreun linge-n-qur de-al tău îţi dă link-ul ăsta: TE BAG ÎN AIA MĂ-TII, DE INFECT CE EŞTI!!!)… ce ziceam?, aşa, deci noi citim în ziar o ştire despre ceea ce ni se întâmplă pe viu…
Cum ar trebui să reacţionăm?
Să ne mirăm, firesc, dacă, printr-o întâmplare, avem coloana flască şi suntem înscrişi în pesede: “Maama, ce chestie, frate, auzi, cică romanii au cele mai mici salarii din Europa, bască, şi cele mai mari impozite pe salariu, huh!”
…Să devenim filosofi şi mioritici:” ei, asta ne e soarta…”, să
…să ieşim ÎN STRADĂ?… Neah…
A dracului fatalitate şi lehamitea asta…
Ba, mă amorţeşte o spaimă: dacă, doamne fereşte, scrie mâine în ziar că poporul roman este la limita sărăciei şi, aşa prost şi ţăran cum e el, şi-a dat seama că Năstase e un hoţ, şi pesedeul un stat în stat… cum reacţionăm?

… Îi rog pe această cale pe cei care scriu la ziare să nu ne mai dea emoţii, publicând astfel de ştiri, pentru că, noi, citind pe hârtie ce ni se întâmplă pe viu, oricum nu vom face nimic.
Dacă vor să ne aţâţe la revoluţie, îi atenţionez că nu a venit, încă, timpul. Va ştii, la momentul potrivit, tovarăşul Ponta, când e cazul să declanşeze, în cursa pentru putere, o revoltă la fel se spontană ca aia din ’89.
… Păi, ce!?…Că ne-am mai deşteptat şi noi de atunci, am învăţat lecţia: o sugem big time, şi când ni se dă startul:”Sho pe ei, pe ma-ma lor!”, sărim, cu lesă de gât, la una, cu toţii!

În fiecare zi, când ies din metrou, merg şi eu pe stradă, ca maşinile, pentru că pe trotuar sunt parcate maşinile, ca oamenii…
După ce găsesc trotuarul liber, mă aştern la continuarea drumului…
Acest trotuar este, firesc, în faţa sutelor de buticuri, agenţii loto, cofetarii şi magazine second-hand (bă, au reduceri la vechituri!).
… Printr-o întâmplare care ţine exclusiv de chelia primarului general, mai precis de vântul care îi răsfira pleata peste creier, proprietarii de magazine sunt obligaţi să spele trotuarul, evri faching dei… Trec delicat, cu briciul, peste întrebarea ce mi se ascute în dinte: “Cine plăteşte apa aia?”, şi vă invit să vă uitaţi la mine, de la spate (ia ochii de pe kur!), aşa, acolo, pe la glezne, pulpiţe… Vedeţi petele alea de noroi?… Le vedeţi în fiecare zi!!?
… Asta este pentru că, în fiecare zi, deşi plec de acasă impecabilă, deşi baletez unduios printre bălţile de pe trotuare şi printre furtune lăsate deschise (e cald, doamnă, se mai răcoreşte şi caldarâmul), nu reuşesc să ajung la birou decât în stadiul de ponosită, umplută până-k kur de stropi veseli…
Vă anunţ, dragi prieteni, cu limbă de moarte: dacă, într-o zi, veţi auzi că m-a călcat vreo maşină, să ştiţi că nu eram beată, ci încercam, doar, să evit mlaştinile de pe trotuar, mergând şi io, normal, pe stradă, ca maşinile, nestropită de legile ejaculate de primar…