Jurnalul lui Manon.

Hanul lui Manuk… Yuk!
Hanul cel vestit al lui Manuc… Prima şi ultima oară când am fost acolo, m-a dus un prieten care lucrează la caţavencu, cred că voia să mă facă să râd… fiindcă, după ce m-am aşezat la masa de plastic, pe scaunul de plastic, după ce mi-am şters caca de vrabie care s-a luat, de pe masă, pe antebraţul meu…au început peripeţiile… Dacă nu mi-au cântat neşte neni în cap (că au formaţie de instrumente, plus o guristă şi un băgător de seamă, ce se plimba cu microfonu-n mână pe la mese…), la maxim!!!
… Başca, pulpele de pui, comandate, ne-au fost aşternute în faţa ochilor, mai mult vii decât prăjite pe grătar, cum ar fi trebuit, de l-am trimis pe ospătar înapoi cu ele, să le mai ruşineze un pic în tăciune…
… E, dar atracţia serii a constituit-o sucul. Comandase, o biată cunoştinţă, o sticlă de suc, la jumate. Maare mi-a fost mirarea când a adus-o chelnerul, nudă, fără etichetă şi s-a năpustit să o toarne, aşa, urâtă, în pahar. Parcă o adunase de pe jos, ceva…
… M-a mâncat la limbă şi i-am zis, glumeţ, spre ruşinarea tuturor celor doi masculi de la masă: “Sticla ne-o serveşti nudă, dragule, unde-i eticheta, ai?”… Vedeţi voi, nu ştiam că la hanul lu’ manuc, ca să se păstreze tradiţia peste chiciul înconjurător, bagă sticlele la apă, în gheaţa aia strămoşească, la răcit, de le scot ciufulite zdreanţă…
Bref: inspirat, probabil, de atitudinea mea demnă, precum şi de asemănarea izbitoare cu Mihaela Tatu, chelnerul ridică un umăr, trufaş, şi mă fulgeră, cvasi-slugarnic:”Dacă do-riţi cu e-ti-che-tă, vă a-duc cu eti-che-tă!”, şi dispare, iar eu rămân smirna, cu ochii în jos, atenţionata discret de companioni să nu care cumva să comand mâncare sau de băut, comandă care ar putea veni “îmbogăţita” cu vreun scuipat, ceva, sau un rest de intestin… 

…Mă opresc aici cu povestea, că nu interesează pe nimeni urmarea şi înroşeala din obraji, the point is: Hanul sucks, iar trandafirul pe care mi l-a băgat ţiganca pe gât s-a ofilit instant, acasă!

… Aştept, cu vipera pe buze, păreri încontrătoare… sau laude la adresa guristei care mi-a vătămat auzul, în seara cu pricina, la invitaţia caţavencului…