Mda. M-am blegit şi mi-e frică să nu vă zburătăcesc.
Cred că mi se trage de la jinx-ul ăla de uşă. …Că dacă o caut la simboluri, deschid cutia Pandorei şi rămân suspendată în meditaţii cu conotaţii fataliste, deci pasăm gândul distructiv, la coş, cu boltă. Ratăm aruncarea şi îl punem cu mâna.
Mi se întâmplă, ca de obicei, lucruri banale, însă nu le mai simt ca nenea Caragiale, enorme…
Iar însăşi mirarea faţă de acest fapt, în loc să fie dreaptă băţ, e…cum să zic io ca să evit aluziile la titel, că mă citesc minorii…e leşinată.
Deci, dau în gropi, ca fluturele în lampă.
…Chiar aşa, ce-o mai face fluturele meu? Că nu l-am mai văzut pe pervaz…
Ete, ieri, un exemplu de tâmpeală a mea…Vâsleam pe net, adânc, în noapte, cu două prietene. Conversam simultan. Eu, în derivă, ele, vii.
Prima fetiţă e nouă în zonă, bubuie de circumvoluţiuni şi am îndrăgit-o definitiv, că antenele mi-au rămas intacte. Şi ea m-a simpatizat pe mine, prima.
Aseară se apucase, copil curios, să umble la şurubele, să-mi desfaca fin carcasa, ca să vadă ce mai ascunde manonul în interior.
M-am oţărât uşor la ea, şi am supărat-o, de vaca dracu ce sunt…
Cealaltă, pe firul doi al netului agonic, mi-a fost colegă de facultate, o frumoasă talentată cu inteligenţă brici, ei, şi mi-a dat buzna în mes ca să îmi spună că au trecut 20 de ani de când bântuiam tughedăr, pe la admitere, şi că îi flutură inimioara…
Iar eu, iar, blocată la creier, nu pot să bălmăjesc decât banalul: Şi ce, puiule, asta îţi arată că au trecut 20 de ani în care timpul a stat pe loc, tu ai rămas mişto.
…Gizăs Craist!
Azi dimineaţă, altă frână: grecul ăla bătrân de la care cumpăr eu legume cu gust, stătea pe bancă, în faţa magazinului, cu un alt bătrânel prieten (mă rog, or avea 50 de ani, de căciulă, dar îmi par expiraţi, cu ochii ăia, nuli).
Salut şi mă opresc pentru conversaţia zilnică ce include, bilingv, o mormăială veselă, de-a mea şi cuvântul sirtaki, de la el.
Bătrânelul prieten al grecului se uită la mine cu ochi de şarlă bătrână şi bungheşte în limba mea o propunere că, dacă n-am bărbat, să-mi facă lipeala cu nenea vânzătorul…
Altă dată aş fi avut replică plus că l-aş fi reglementat io aci, în Jurnal. Acum, însă, mă uit la el ca pisica în oglindă, mă răsucesc pe călcâie şi demarez instantaneu fără salutul de bai bai.
Aşa că de la ora asta îmi asum: pe loc, repaus, eu!
…Şi vă întreb: Ce faceţi, dragii mei prieteni?
Comanda, la voi!
Azi, Jurnalul e al vostru. Deci, cum sunteţi?
Pot să răspund? Eu sunt: cu dor de vară şi de ai mei, cu mâncărimi în picioare, ce mă duc spre role, cu îndrăgosteala în suflet şi în ochi (am şi un EL, dragul de EL), cu îmbrăţişări în palme, pentru tine 🙂 Am raportat, să trăiţi!
Asa, deci la tine e bine. E foarte bine asa, sustrag si eu un fir de energie si-l pun pe suflet.
@Ceilalti prieteni: cum stam?
Eu sunt constienta ca azi nu trebuie sa mai fac nimic , ca ma pot relaxa si stand dar ma simt ca un motor pornit dezorientat , azi sunt mai melancolica , azi e ziua de inertie la mine
Bine ai venit, Madalina, iti multumesc pentru vizita!
Deci suntem doua, la inertie… 😉
Da , multumesc ! E buna si inertia asta . Dupa momente de slabiciune apar momente de tarie , asa cred
Da, cu siguranta. Ele vin de la sine. Eu ma inghesui sa le dau branci. 😉
Cred ca ai nevoie de pupaceala de la persoane dragi tie . asa ca sugestie pt cine citeste pe aici incepeti o sesiune speciala pt Manon de alint ca merita 🙂
Nuuu, ca sunt timid, de aia ma pitesc in jurnal. Na un pupic pe obrajor, si fug!
Multumesc de intrebare.E mult timp de cand nu mi-o mai pune nimeni in afara de fiica-mea.
Sunt,in primul rand,obosita.Asta chiar mai inainte de sfarsitul programului.
Apoi,ma dor oasele de pe urma unor vechi probleme la coloana-atat de vechi,incat m-am obisnuit cu durerile si nu mai iau medicamente.
Dar caut(si gasesc)in fiecare zi macar un motiv sa ma bucur.Azi,de exemplu,aparu destul de timpuriu-pe la ora 12,30.Ei,nu-i asa ca merita sa vezi lumina zilei?
Bear Grylls, vezi tu bratele astea deschise? Le vezi. Intra-n ele, asa.
Acum vad si eu zambetul tau frumos.
Nonutz scump, mie azi…mi-e dor.
Esti o ţâră metafizic, azi, irinuk…
Eu, momentan, traiesc prin suisuri si coborasuri. Slava Domnului ca nu tin multe nici unele, nici altele! Draga mea Nona, pregateste-te de urcare! >:D< Pupicei pana incepi sa razi! Maine-poimaine te vedem din nou topaind pe aici, sau trantind lucrurile din jurul tau!
Tu traiesti prin suisuri, io, prin taisuri.
Am bagajul pregatit de schimbare, dar mi-e frica sa cobor, ca sa iau dealu-n mecla. 😉
Coboratul implica si tais! Doare! Dar te ridici!! 😉
Noi suntem bine, cam raciti (din nou eu) dar bine. 🙂
Am exersat mersul cu ochii inchisi si increderea in indrumator. Am incercat sa elimin teama de a ma izbi de perete sau de usa (desi era sa ma izbesc de 2 ori, dar n-am facut-o). 😀
Atentie la usa, bianca, aia-i pacatoasa… 😉
Pe aici se invata de zor.
Vine Bacu`!!!
In plus ,un fluturas mai vechi se invarte din nou in jurul becului meu.Trist e ca exista si alte becuri prietene disponibile
Dar becul tau e mai luminos, imi spun mie antenele…
Bafta!
Buna, Manonule 🙂 nu am mai dat io semne de viata prin vorbe, dar…eram p’aproape.
Agitatie si furtuna motorie acilea, la mine: fost in Timisoara, Arad, Deva. Revenit in Bucuresti, sters (din…prostie) placa de retea, reinstalat placa de retea (cu ajutor, desigur), facut curat in comp…mmmm…in rest liniste si pace.
Ah, la revenirea in bukale am avut parte de o primire cîîîîh…si desi era ora 6 dimineata mi-am dat seama ca prostia si rautatea nu au ore de odihna. Si mi s-a facut subit dor de Vest :). Al Romaniei West.
Mda …si azi am mancat inghetata. Cu un praf (gros) de cacao presarat deasupra, usor amaruie, combinatie de vanilie si ciocolata, rece si dulce-amaruie…mmm…buna. Acum, precum sarpele boa, stau si-mi fac digestia bantuind pe net 🙂
La TV e reclama aia cu familia Delcu :):) si se aude o masina de spalat de undeva.
Deci,toate bune, motoarele duduie la maxim, perfect! 😉
Eu al (mare) si cu aaasta (micu) facem bine. Desi am inceput dimineata cam prost pe la ora 11 am scapat de monotonie, pe la 12:30 m-am tirat de la munca, apoi am inceput intr-adevar sa simt viata si energia cum imi curge prin vene. Eu cand vad soarele o iau razna, plec in vizite la prieteni, ma plimb de nebun prin parc, exact cum s-a si intamplat azi dealtfel. Am fost la niste cursuri de specializare dupa care mi-am luat o prietena draga mie la un suc. In drum spre casa am mai vizitat un prieten si acum iata-ma in fata calculatorului vorbind cu tine vb despre mine :D. Fluturasii sunt si la mine in stomac, va pot spune ca sunt indragostt pana peste cep de o fata minunata, fata POTRIVITA.
@ Onitza pe unde iesi cu rolele ca mi-am cumparat si eu role, poate ne intalnim in parc s-o barfim pe NONA :).
PUPICIIIIIIIIIIIIII sunt happy dar pana nu se concretizeaza ceva nu va pot spune de ce.
Si aici, la cei mici si mari e soare, deci e foarte bine!
Auzi, al mik, cand spui de concretizat, la ce te referi, ai? La jobu ala? 😉
Tz,tz,tz…
Hai, ‘neata everybody!
@Nona: uite cate energie se poate gasi, trebuie doar sa stii unde sa o cauti 😉
@Unu mic: Felicitarile mele cele mai profunde pentru fluturasi si fata POTRIVITA, sunt cele mai frumoase realizari din lume 🙂 Deocamdata nu am ajuns la role, doar imi zboara gandul spre ele si dorul, bineinteles. Sapatamana asta nu ma pot folosi de ele, pentru ca nu am timp dupa-amiaza si pana atunci lucrez, iar in week-end sunt ocupata cu pomana bunicii iubitului meu… uff… stai sa respir 🙂 Sper sa-mi gasesc timp saptamana viitoare si ne “reauzim”
O zi frumoasa si plina de veselie va doresc!
Maaa strengarita mica. APP azi m-am intalnit cu diriginta din liceu care era venita la Bucuresti tocmai de la……(nu am voie sa spin orasul ca vreau sa raman anonim) sa-si faca o interventie la dintisor. Si am stat acolo la metrou unde ne-am intalnit o gramada de vorba. Asa de mult m-a bucurat intalnirea cu ea. Vreau sa va marturisesc ca datorita ei am ajuns eu sa port camasa si sa fiu asa mai elegant, la costum si alte alea. In clasa a 11-a ne-a impus sa venim in uniforma altfel nu ne primea la ore.
Pentru ca eu sunt fosta colega de facultate frumoasa, talentata, inteligenta (Multumesc, Nona!) din confesiunea de mai sus, voi folosi acest post ca drept la replica pentru a face urmatoarele precizari:
1. Intr-adevar, asa sunt 🙂
2. Vizita intamplatoare pe website-ul UNATC-ului la sectiunea Admitere mi-a provocat o emotie incredibila, naucitoare, devastatoare aproape, similara cu cea resimtita in preziua examenului/ examenelor de admitere, senzatie care m-a luat absolut prin surprindere… De unde ajung la concluzia ca marile emotii raman atat de adanc incrustate in fiinta noastra incat se pot reactiva cu aceeasi forta si acuratete si … dupa 20 de ani (nu, n-are legatura cu Dumas 🙂 ).
Si, in sfarsit, 3. la rubrica ganduri pe ziua de azi: astazi m-am tot gandit la ce-a zis Nona si ma-ntrebam cum a fost posibil ca sa raman asa misto 🙂 (Multumesc, multumesc, Nona!) in contextul in care timpul nu a stat deloc pe loc, dimpotriva, anii au trecut, vajaindu-mi pe langa urechi. Si raspunsul meu pe azi vine de la dragutzul de Einstein, care explica teoria relativitatii for idiots cu diferenta de perceptie dintre 5 minute petrecute pe o plita incinsa si un ceas petrecut pe banca-n parc, langa o fata incantatoare.
Mi s-a intamplat de atat de multe ori in viata ca, stand de vorba cu cineva drag, sa am senzatia ca a trecut o ora si de fapt sa fie … 5 dimineata, incat ii dau in totalitate dreptate. Timpul este absolut relativ! Asa ca asta face eu azi, incerc sa raman aproape de oamenii si lucrurile care imi fac atata bucurie, incat uit ca, iata, a venit noaptea peste o alta zi din viata mea… Pentru Nona, cu drag si ganduri de seara.
Eei? Ea e. Danutza.
(Aici eu incropesc un mic dans al bucuriei, cu grija la sale, sa nu ma rup, dar folosind aprig mainile din dotare)
Bine.. zic si eu. Eu mi-am propus sa schimb curentul in arta contemporana si sa jumulesc bine abstractiunile de prin galerii, care sunt cam autiste asa, de artist pentru artist si fara legatura cu publicul. (HAA vaide pielea mea cu asa aspiratii “modeste”) asa ca azi vb cu cineva sa scriu la un ziar studentesc si sa adun lume pentru aceeasi cauza.. dar asta intr-o editie viitoare. Apoi am dormit la amiaza ca e un nor aicisha la Manchester de te adoarme de tot… Cam atat.
Am inteles, razboinica mica, sa ne tii la curent cu schimbarile! (Terorista asta mika e cea care desuruba manonul azi noapte)
Deci te pupa mama lor.
Ia uite ma ca ma desconspiraa!!.. si acu tre sa pun si varianta mea. Pt ca Manon e ca o prajitura din care iti vine sa mananci incontinuu, m-am lacomit ca cei mai nemancati si am invartit-o pe toate partile, egoist, ca sa imi ajunga.. De unde EU am suparat-o pe EA si nu invers!!! Si acum va rog sa ma iertati cu totii si sa fiti blanzi cu nuiaua 🙂 Mi-am invatat lectia si o las pe Manon cu frisca intacta oricata pofta mi-ar face, pana cand se decide ea sa ma lase sa-mi bag deshtele 😀
ete, un draq de fetita. 😉
imi zburda un fluture prin stomacel.n-are el sorti de izbanda,dar ii falfaie aripile,saracu’..ce sa faca.s-a apropiat de un altul care e la fel ca el..doar ca in alt stomacel.jucati-va,domnilor fluturi,jucati-va! 🙂
Deci si aici avem iubirica. Boon.
Draga Costica,
Te rog mult bate tu la usa lui Geo, ca eu nu-i stiu telefonu, si spune-i ca daca e suparat pe mine, sa imi zica in fata, verde.
Nu vreau sa fiu rea, din cauza supararii pe care mi-a provocat-o lipsa lui din jurnal, ca daca as fi rea i-as spune, pe ocolite, ca eu tot aia sunt, sora mai mare care l-a ajutat sa te gaseasca pe tine chirias la mansarda, ca sa dea si el odaia aia, ca o tinea goala degeaba, plus ca dupa doua zile v-ati facut frati de cruce, excrocu dracului ce esti, ca sa nu ii mai dai lui Geo chiria in avans.
Asa ca vezi ce-i spui, ca daca faci manevre te bag in blog la categoria titel, si transmite-i ca il pup cu drag, nu interpreta, dezertorule, ca e dragoste de semen, nu de barbat, ca-i dat.
Asa. M-am mai racorit, dar tot tulbure sunt, de defecta.
Salutari si tie si sa-ti traiasca nepotelul, parca a nascut Maria. …Cred.
Manon.
Dragă Costică,
Primii beletu de la tine și rămăsai ca la dentist. Cum să fiu amărât mă? Auz vorbă la iel!
Acu îs amărât, mă! Da amărât rău de tot, de tot, că-am să viu la școală să-i zîc Nonei în față, verde: pă’ lipsăi și io o dată de la apelul de sară și mă umpluși de rușine pă la toți, că-s dezertor și alte alea?
Să-ntâmplă câte-o daravelă, de nu poț să n-o pui la inimă, nu poț!
Stai o țâră că-ț spui! Că doar nu mai suntem pi la armată, nu-i sicret.
Apăi să știe tot Jurnalu că, din contră-s fericit! Nu mă, nu-mi fătă vaca, mă bucurai din cale afară de ce-mi ziseși tu alaltăieri că născu Maria lu Ifrim a lu Măciuceanu, adică soru-ta, născu pi Ioana, nepoată-ta. Ce dracu ierea să fac? m-am dus să văd copchila și pă mumă-sa..
Mă frate-miu, să fie intr-un ceas bun și să jucăm la botez!
Până atunci mai e, să ia toată lumea izamenele , că Nona le poartă noroc la toți, da să nu carecumva să lipsească de la Jurnal. Bă, io îs motivat!
Gata! Hai că-mi trecu supărarea.. da fusăi supărat?
Geo,
@Costica: Tot fitilist, esti, nene, io pe tine te facui dezertor, ce dracu ii mintisi lu Geo? Lasa ca pusei mai sus ce ti-am scris in mail, ca sa stie toata lumea ca ai ramas o sulfamida!
@ Geo: Sa nu imi mai dai emotii, mamitzo, ca mor de palpitare!
Io’s arsa de la sori. Pe nas, pe piept, pe umeri. Am avut filmarea. Aseara ne-au dat vecinii afara de pe platoul improvizat pe terasa blocului. Circ si spume.
Am terminat (aproape), adica iese un filmulet, ceva.
Te imbratisez
Vin si io la vizionare, dar o sa ma imbrac intr-o umbra, ca de-abia aseara am printat scenariile tale, pe care le-am uitat, dupa aia,la birou. Iarta-ma tu, ca io nu ma iert.
P.S. Bronzul de bun, e sexy.
Am venit să te-mbrăţişez virtual puţin. Şi, deşi-i de prisos uneori, îţi zic totuşi: ai grijă de tine şi de sufletul ăla frumos al tău că avem şi noi nevoie de el (vezi? egoism pur!).
Te pup.
Corina, la fel iti zic si eu tie.;-)
Dar, sa nu eludam meandra de concret, nu ti se intampla nimic nou, ca sa ne zici si noua aci?
Ca de-aia va lasai condeiu…
Niciodată nu m-am priceput să răspund la întrebarea “ce faci”…afară de examenele inerente vieţii de student, nu mi se întâmplă (încă) lucruri care să merite a fi menţionate…dar fii sigură că am să-ţi dau de veste când vor veni şi ele.
:*
Asa, asteptam, deci, si iti trimitem soare, din inima, direct.