Am slăbit şi m-am ascuţit ca un creion, vorba lui nea tudoran, deci azi dimineaţă am plecat spre şcoală, cu urticaria pitită, gagică fudulă.
Barometrul meu de femeie sexy se află la parterul unui bloc învecinat, păzeşte parcarea. E bătrân şi portar vechi în meserie, cu priviri lingătoare de vulpe. Eu fiind găina.
Aveam, azi dimineaţă, din platforme până-n moţ, un metru şapteşcinci, pantaloni mulaţi şi guriţă glossată.
Portarul nu mă cunoaşte personal, dar când sunt mişto, îmi vorbeşte. Când nu sunt, mă priveşte resemnat.
Eram curioasă şi exaltată, să văd reacţia de azi, dar uşor îngrijorată de faptul că am canalele vestibulare vraişte, lucru confirmat în garsonieră, după cafea, de colţurile de mobilă, întristate, pe care le-am bruscat în năuceală.
Aşadar, mergeam apăsat, plantând porumbi -că aşa merg makedonii, şi prind cu coada urechii reacţia lu’ nenea, e frumos azi afară, sărumâna. Simt cum îmi creşte inima de bucurie.
…Şi nu văd bolovanul iţit din trotuar, deci îl iau, cu vârful pantofului, din plin.
Corpul desenează vag un arc de cerc, rămâne suspendat o secundă în eternitate, mă dezechilibrez şi mă proptesc în celălalt picior, ca la şotron. Mă repliez, aşezând pe pământ şi talpa vătămată de impact, cu graţia dobândită în ani de dansuri populare şi bag în viteza a cincea, instant.
În spatele meu, o tăcere siderală.
În mine, o jenă de plumb.
…Al dracu de canal vestibular, cum îmi tai tu echilibrul când îmi flutură şi mie, a trufie, feminitatea…
it happens to the best of US :)) :))
Stie mami cum te lovesti si tu de inamicii imobili din birou, da chiar asa, sa ma fac de ras in fata lu nenea? Nu-i frumos…
Ha ha… platformele alea pe care sta cocotzata mandria si-au dat cu firma’n cap. Dar eu zic sa le pui si maine, tot cu gloss la buzite si pantaloni mulati, sigur o sa vezi bolovanul atunci. :)))
Nu iubita, facem altfel, ca nu de la platforme mi se trage, le port de-o viata, de maine revenim la modestie. 😉
Da mey…de fiecare data o paţesc şi eu când mi se ridica self-esteemu peste cotele admisibile si atinge nivelul de trufie. Ce-i drept, mărimea, consistenţa, forma şi…valoarea “bolovanului” diferă, în funcţie de domeniul în care se înregistrează creşterea de nivel.
Astfel încât, am ajuns să înţeleg, concret, ce vrea să zică vorba aia cu “a fi egal cu tine însuţi”, indiferent daca situaţia în care te afli este fericită sau deznadajduită.
Nu funcţionează întotdeauna, ce-i drept, dar ajută. Maxim.
MAXIM am spus! 🙂
Subscriu. Intarit.
Așa-s țânțarii, mândri!
Acuma sincer, nenea ăla era bătrân sau vulpoi bătrân?
No offense, făcui și io o aroganță! 🙂
nenea e si batran si vulpoi, deci l-a lasat corpul, si i-a ramas privirea, in compensatie.
Nu știu ce i-a rămas lui Ochi-De-Șoim, dar se pricepe la „arte frumoase”.
Geo, te rog sa incetezi, pana nu transfer fluturele platonic la persoana ta, de o sa ma rada tot netul, labila dracu ce sunt… 🙂
Poate n-ai să mă crezi, dar un sfert sunt și eu mache, un alt sfert sunt juvete chiar din Băilești, celelalte două pătrimi nu le dezvălui încă, pentru souspence! 🙂 😉
Same here, jumate juvete, jumate mache. Cocteil molotov se numeste, prietene.
hahahaha… Ma Nona, ma 🙂 io cred ca el se uita la fundul tau de aia a tacut… si apoi fluiera cu ochiu-n copac.
:*
…Care fund, gargarita? 😉
ala de-l ascunzi tu cu atata sarguinta 🙂
:*:*:* 18 mai, ai?
suntem doua tauroiace, deci. io mi-s pe unu.
:*
da, deci si de asta te-am adorat din prima. facem ziua la comun, ca mai avem taurei pe aici… 😉
Si eu sunt TAUR dar a mea vine acusica pe 28 🙂
mama, facuram o mica cireada in zona…La multi ani, de acum, ca la memoria mea, uit pana atunci…;-)
:)))) Şi eu am un astfel de barometru: “băeţii dă cartier”, Berceni style. Şi funcţionează, chiar funcţionează impecabil până acum. :))
Adorabilă fiinţă. Doamne, Doamne…:))
Auzi corinutz, dar tu nu te dezechilibrezi, cand te fluiera cartierul, a admiratie…
Ba tu esti adorabil!
Eu si cateva din fostele mele colege aveam niste vorbe cand se holbau sau ne claxonau unii pe strada :))
Ceva de genul “Picatzi-ar ochii!”,”Picati-ar rotzile!” sau “Primu’ stalp fie a’ tau!”
Si cand ma gandesc cat ne claxoneaza unii fraieri mi se face sila, mai ales ca nu-s de nasu meu…al meu e cu o idee mai sus =))
Da, si eu aveam vorbe, cand eram cu cineva, cand sunt singura ma impiedic, scurt!
Data viitoare, o sa fie el cel care pateste ceva, nu tu…o sa se holbeze lung, si-o sa dea cu capul intr-o usa, zid sau ceva tare, de preferinta… schimbam un pic povestea,merge? 😀
Am scris si despre cazurile astea, pe aci, prin jurnal, o sa le gasesti… 😉
[…] Canalul vestibular Permiteți-mi, doam-năă, să vă bag în… […]