M-am enervat. Deci acum mă doare şi stomacul. De frica durerii, m-am calmat şi am recitit e-mail-ul.
Şi-ţi răspund aici, anonimule. Punctual.
Iar dacă vrei să combaţi, evită mailul, scrie la comentarii.
Am găsit întâmplător Jurnalul tău, că nu îl pot numi blog, şi aş vrea să-ţi fac nişte observaţii de bun simţ, ca să nu rămâi la stadiul ăsta, că ar fi păcat, şi nu scriu pe blog, să nu mă cenzurezi.
1. Ai articole prea lungi, nouă ne e lene să le parcurgem şi nu avem timp, fă-le mai scurte.
2. Ce-i cu lista aia de bloguri prietene? Tu ai fost pe blogurile alea, să vezi ce pui în listă? Selectează-le, că te asociază lumea cu ele şi cine se aseamănă…
3. Optează de cine râzi, de tine, sau de alţii, că e varză pe aici, şi nu mai înţelegem nimic. Eu sunt fan Badea, ziceai că nu ştii bloguri, du-te pe la el, sunt sigur că te va inspira ceva de acolo, nu are întotdeauna hazul ăla al lui, însă are, clar, o direcţie.
4. Sper să nu te superi, nu m-aş fi deranjat să îţi scriu, dar cred că ai potenţă.
Aşa zici…
1. Eu scriu pentru oameni care au exerciţiul cititului, nu plămădesc haiku-uri. Dacă mă voi reprofila, voi pune frame-uri în loc de text, ca să redau tot filme de lung metraj.
Dacă nu ai timp să-mi citeşti articolul până la final, pierzi poanta. La noi acasă prăjitura se servea la final, nu ca antreu.
2. Mi-a mai zis cineva că lista de bloguri trebuie făcută cu simţ de responsabilitate. Aşa şi este făcută. În acea listă sunt bloguri, iar dincolo de ele, oameni care au ceva de spus. Oameni care m-au primit în lista lor fără să mă “selecteze”, pe vremea când Jurnalul meu avea trei zile de viaţă. Fiecare blogger are cititorii săi, iar eu nu voi face “selecţii” niciodată în lista mea. E o chestie de bun simţ, chiar şi în lumea asta virtuală.
Dacă Jurnalul meu va deveni cunoscut, cu atât mai bine pentru mine. Blogurile din listă vor rămâne la locul lor şi voi acorda şi eu şanse altor începători. E loc pentru toţi, în eter.
3. Pe aici e “varză”, zici. Aşa va rămâne, căci exemplul cu badea a fost edificator. Rămân în tabăra versus.
4. Interesante observaţii, sper că ţi-am răspuns scurt.
Nici eu nu m-aş fi deranjat să-ţi scriu, dar m-ai rupt în două cu “ai potenţă”…
…Mulţumesc. Tocmai ţi-ai câştigat locul în jurnal.
Părea ceva intim, dar dacă ai pus reflectoarele pe el (pe text), mă hazardez…
Voi fi telegrafic deci nu știu ce-ai sa-nețelegi.
Nu locuiesc cu părinții, nu sunt fan varză de Bruxelles,imi plac prăjiturile. Ai grijă în ce direcție râzi.Cenzurează-mă!
Esti cenzurat. De o imbratisare sufocanta (si prieteneasca, trebuie sa adaug, in caz ca citeste si doamna).
Aș putea începe cu “foarte simpatic/ă”, nu cunoaște termeni din dicționar, dar îi folosește pentru că dau bine. Tu ai “potență”, dar “poluția” din București îți mai întunecă mintea și ești varză uneori. Însă nu voi continua să-l atac pe cititorul anonim.
Am realizat că țara asta suferă de frustrare și de agresivitate. De ce să nu aruncăm cu noroi în oameni cu care nu am avut răgazul de-a sta 2 minute de vorbă? Hai să jignim, că e gratis! Hai să fim veninoși ca să nu fim luați de fraieri. Trist.
Mulți nu fac diferența dintre blog și ziar. Nu înțeleg indignarea anonimului referitor la opțiunea ta de-a face mișto de tine sau de vecinul de la 3. Există vreun cod deontologic al blogurilor? Sunt ele reglementate de niște reguli? Poate după ce își găsește răspunsul la aceste întrebări revine cu un comment. Sau închide pagina de net, că are potența în a click-ăi aiurea pe site-uri.
Maia, daca oamenii sunt fani mircea badea, asta spune multe despre ei si despre ce asteapta acestia sa citeasca pe bloguri. Logic si conform cu ceea ce face badea, trebuie sa razi intotdeauna de altii, niciodata de augusta-ti persoana, perfecta. …Care este.
Ne t’en fais pas!Adica nu pune totul la inima.
@Maia:Nu cred ca toata tara asta sufera de frustrare si agresivitate.Eu cunosc o multime de oameni buni,inclusiv de pe bloguri.Merita sa-ti faci timp ca sa operezi o selectie.
Sarumâna. Ți-aș returna îmbrățișarea, dar mi-e teamă de-o recădere a unul din efectele secundare ale antibioticelor. Una virtuală se acceptă? :))
@Geo: Incasat. Multumim.
@ Bear Grylls: N-am generalizat. Nu am zis ca 22 de milioane de romani sunt agresivi si frustrati. Ar fi o aberatie. Am spus ca in general intalnesti la tot pasul oameni frustrati si agresivi, gata sa sara la gatul cuiva.
@Bear Grylls: Nu pun la inima (yeah, sure…)
@Maia: Perfect de acord cu tine, am inteles exact la ce te referi.
…Mi-era dor de voi, m-am capiat, dreaq, m-am lipit de virtual dupa ce atata amar de ani am fugit de prietenii eterice. E mai bine asa.
Mey, Manon, eu una nu inteleg ce te-o fi enervat chiar asa mailul asta, adica chiar aşa, până la durere. Acu’eu nu am vazut jigniri si nici macar o doza masiva de agresivitate.
Omu’ iti da sfaturi dupa capu si mintea lui (desi foloseste pluralul “noua nu ne plac”, “nu mai intelegem”…adica, vezi, cand te critica foloseste multimea, dupa care se ascunde – “suntem un grup de oameni ai muncii nemultumiti” adica 🙂 iar cand isi manifesta oarecum aprecierea, e folosit singularul)
Persoana spera sa nu te superi, dar…nah, clar te-a suparat.
Pornind insa de la cazul asta, mi-am adus aminte de un altul si…am o nelamurire legata de regulile /principiile (ne)scrise ale netului (pe care marturisesc ca nu le cunosc):
Daca cineva imi trimite un mail, mie, personal, e ok sa il fac public, sa il expun ochilor tuturor? Daca cineva imi trimite un filmulet cu el, in mail sau pe un stick, e ok sa-l urc pe youtube?
Clar, in momentul in care dai SEND, ai pierdut controlul, si ceea ce era al tau…poate deveni bun comun si, chiar mai mult, bun public. Dar eu intreb asa, la nivel de principiu, cum se pune problema. Pana unde e limita? Cand/cum ceea ce este Eu-Tu devine Eu-Tu si…Ovidiu 🙂 (unde Ovidiu = restul lumii)
Nu am blog, sunt doar o cititoare-de-timp-liber 🙂 a blogurilor, doar ca am mai vazut situatia asta, cand un mail, adresat personal autoarei unui blog, era expus dezbaterii publice, desi, in mod evident nu acesta era scopul in care a fost scris.
Bine, mie mi se pare ca o lapidatio ceea ce i se intamplă indrazneţului ce are curajul să trimită un mail in care să lezeze, cumva, pe posesorul unui blog, si de aceea intreb.
Poate ăsta de ţi-a scris nu avea ganduri bune, poate chiar nu avea nicio intentie, in afara de a te rani…dar tot ceva-ceva nu mi se pare ok.
E ca si cum o scrisoare trimisa mie personal, o public la gazeta sa rada lumea de prostul care-mi scrie.
Hm…nah…e doar un punct de vedere, al unui neprofesionist al netului. Cand am vazut prima data situatia mi s-a încârcenat carnea pe mine…Ce-i drept, ăla era un mail mult mai personal…iar comentariile la adresa expeditorului erau de-a dreptul oribile…
Aici nu e cazul (din fericire), doar ca e situtia similara.
No, io acu’ mi-am zis păsul si nelamurirea…
S-astept pietrele ? 🙂
Buna, LoreDada, merci pentru vizita.
Sincer, m-a enervat la culme doar capitolul despre lista de bloguri, ridicarea critica a sprancenei fata de felul in care oamenii scriu, in paginile lor personale, ce ii doare. Adica eu trebuie sa fac o selectie. Eu fiind pielea polii, iar ceilalti bloggeri, vax albina. Asta m-a enervat.
In al doilea rand, omul este anonim, nu cred ca i-am stirbit din “potenţial” in fata nevestei. Dupa cum poti observa la liber, nu i-am pus in articol adresa de mail ca sa-l poata mascari fratii bloggeri prin mailuri nevinovate cu trimitere la organ.
Omul zice ca mi-a scris in mail, de frica sa nu il cenzurez aici. Iar eu nu l-am cenzurat, ci l-am publicat spre a putea combate la vedere.
Deci, e dreptate, zic. I-am dat cezarului ce-i al cezarului. …Cutitul, inapoi.
(Tu esti anonimul?) 😉
Mai stai pe aici, mai citeste, si vei intelege de ce scriu eu pamflet. De defecta ce sunt, bey!
P.S. Durerea e de la pterodactilul din stomac.
Nu, nu eu sunt anonimul :), desi chiar ma gandeam inainte de a da ca se putea da si o astfel de interpretare comentariului meu, avand in vedere ca nu am sarit la gatul lui/ei/lor si, in general, am invatat ca e greu de crezut ca cineva sa aiba o pozitie oarecum neutra, fara sa aiba nimic de ascuns.
Mi-am spus parerea si am pus si o intrebare legata de limitele netului.
Vezi, dupa o astfel de reactie – (“Tu esti anonimul?:)” daca nu puneai zambetul, cred ca eram doar dezamagita si…plecam mai departe – incep sa fiu convinsa ca de aceea oamenii ezita sa isi spuna sincer punctul de vedere, pentru ca exista aceasta teama de a fi banuiti ca daca contrariaza(se) ascund ceva…(teama intarita de astfel de reactii)
Nu, eu am nimic cu lista din blogroll a nimanui si nici cu preferintele cuiva, iar cu ale tale… inca nu le-am investigat (preferintele din blogroll):).
In general citesc un blog care imi place cum e scris, care ventileaza idei faine sau macar emotii.
De obicei expectantele mele cred 🙂 ca sunt realiste, nu ma astept sa imi placa TOT ce gasesc pe un site/blog, si cu atat mai putin ma astept sa imi placa tot ce citeste sau recomanda un autor. Pur si simplu era o alta perspectiva asupra unei situatii pe care tu ne-ai prezentat-o.
Oamenii ridica critic din sprancene si daca le dai prajituri, pentru ca prefera varza a la Cluj, si daca le dai varza, pentru ca, vezi, in ziua aia ar fi avut chef de niste trufe…Chiar nu ai cum sa multumesti pe toata lumea si nici nu cred ca asta e scopul vietii tale 🙂
Oricum, ti-am inteles punctul de vedere din raspuns, si multumesc pentru reply.
Nu sunt sigura daca indemnul de final, sa mai stau pe aici ca sa inteleg de ce scrii tu pamflet, mi se adreseaza mie sau nu…
Indemnul de final s-a vrut a fi o justificare a scrisului meu si o miloaga (ascunsa) sa te tin pe aici, ca sa ma indragesti, caci antenele mele imi spun ca esti familie. M-a vindecat de multe, viata, insa am ramas afectivo-dependenta si trufasa: zburd numai printre oameni destepti, ca sa ma simt si eu draguta.
Manon, atâta timp cât eşti “potent”, eu zic să-l ierţi pe om. :))))
Hi-hi! 😀
…Daca il ierti si tu pe-al tau 😉
Bine ai venit, Anda!
auzi manon, off topic, tu imi amintesti de oana pellea..
Manon, draga, atunci ramane stabilit: tu fa-ti treaba si scrie, iar eu o sa tot mişun pe aici sa te citesc, sa inteleg de ce scrii pamflet 🙂
Acu’dupa o astfel de hotarare grava, pana mai postezi tu, eu ma duc sa trag o ţigara si poate o sa-mi fac si unghiile 🙂 🙂
Suntem cul nene. Sunt sigură că a dormit mai bine după ce ţi-a scris mailul. El luptă pentru salvarea lumii de bloguri în ceaţă. Mă simt mai bine că se-ntâmplă şi pe la case mai mari, că păduchii cu cojones de Mircea Badea nu atacă numai în locuri momentan neştiute. (mi s-a întâmplat şi mie ceva de genul şi m-am dat de unda morţii muuultă vreme dup-aia, până mi-am dat seama că nu se merită)
Te îmbrăţişeeeez >:D<.
te pup, andreea.
Cine nu are rabdare sa citeasca pana la capat, sa nu citeasca. E o lume libera! Eu am rabdare pentru ca imi place ce citesc:)
Auzi Manon, imi vine in minte ce spunea bunica “ca prostul nu e prost destul pana nu e si fudul”.
Ce sa zic, ete ca se trezi paduchele sa dea sfaturi cu greutate … si bantuind el pe internet prinse curaj si ridica limba si degetul pe care ii recomand calduros sa le introduca in alta parte.
Varsai dracu si cafeaua pe mine, de ras!!! Doamne, cat imi e de dor sa stam la taina!!!
Io citesc si km de text de la tine. Stii de ce? Ca ma tine cu sufletul la gura si nu ma plictiseste. Ba din contra. As mai vrea niscaiva.
PUP!
sarumana. si io pe tine, la fel. 😉
Eu te citesc cu placere…pana la capat! Asa sunt eu, mai rabdatoare din fire. 😀 La cat mai multa “potenta” Manon! 😀 😀
Asemeni si voua, surioare jurnaliste! 😉
Tu eşti un om adorabil. Şi printre puţinii care mă ţin cu ochii lipiţi de ecran până la finalul postărilor. Punct.
te adorez, corina, cu punctul tau, care m-a facut sa zambesc.
Mai nene! mi s-au deschis porii la cititul observatiilor lu’ Anonimalis – anomalie animalica anonima. Si cand mi s-au inchis la loc aveam puncte negre… de furie! Si o sa ii adresez prajitura cu jeleu asa cum o merita, expirata sa faca herpes.
Catre Anonimalis
Bey Gogs (varianta jmechera lui Gogu), eu iti spun clar ca esti nesimtit! Esti nesimtit pentru ca fara nici un scai de ratiune separi restul lumii de Manon, restul lumii fiind cititorii, adica si tu.. si eu?? “noua nu ne plac..”, “e varza pe aici, nu mai intelegem nimic”.. intreb retoric, noi cititori?? Ai grija ca eu nu ma adun cu idioti! Si sunt cititoare aici!
Daca ai facut urticarie de la limitele in care te-ai infasurat, scarpina-te singur, in baie eventual, ca sa nu ne scarbesti pe NOI, cititorii acestui blog.
Daca neuronii tai autisti se plictiseste (inclin pt singular) de la lectura lunga de pe acest blog iti recomand sa citesti postere.. electorale, sugestie inspirata de “opteaza de cine razi…”
Nu te “deranja” sa mai scrii, ca te deranjezi prea tare , gen la colon/minte si tranzitia spre starea normala de repaus cerebral va fi mai mult ca sigur diareica. Asa ca scalda-te in excesul tau de testosteron intelectual, inconjoara-te de oglinzi si nu mai calca pe aici. Sper să nu te superi, nu m-aş fi sinchisit să îţi scriu, dar cred că NU ai ‘potenţă’.
Apropo de recomandat Badea, eu iti recomand Parazitii si fii atent, nici nu e nevoie sa ii citesti.
Loool, s-a dus dracu rimelul meu, rad cu lacrimi…looooooooool!!!!!!!!!!! Spadasina lu mamica,iubita!!!