recitiri. ah.

on September 3, 2011 in Oglinda

Sunt atât de romantică încât o excursie spre locuri necunoscute n-ar avea valoare decât dacă aș fi însoțită de bărbatul iubit, pentru ca eu să alerg în jurul lui ca un căluț și să îl bucur, cu inima plină de soare, ete, tati, piramidele!

Palma pe gură

5 Responses to “recitiri. ah.”

  1. doru says:
    September 3, 2011 at 2:54 am

    “Peregrinand etern prin spatii siderale,
    Plutind amorf intre aievea si visare,
    Privirea mea saruta urma talpii tale
    Prin nisipul umed, de roua si candoare”.

    Astea le-am scris mai demult, pentru iubita cu care as fi vrut sa vad nu numai piramidele, ci si pinguinii, cangurii, elefantii, delfinii,si Everestul… dar care a intarziat, cam mult, sa apara.

    N-o fi avut “betonul” suficienta apa, sa se inchege?

    Reply
    • Manon says:
      September 3, 2011 at 9:39 am

      Nu. N-ai avut tu curaj, sa lupti pentru ea. Daca aceasta iubita a existat aievea, si nu era “fata visurilor tale”, construita din bucatele de puzzle, in imaginatie.

      Reply
      • doru says:
        September 3, 2011 at 10:30 am

        Stii deja ca atunci cand iti doresti cu disperare sa iubesti, descoperi in cel iubit si calitati pe care le vezi doar tu, si s-ar putea ca ele sa fie de fapt o parte din propriile proiectii. Dar nu te gandesti la asta atunci.

        “…Căci, de romantică ce sunt, proiectez uneori lumină spre sentimente rătăcite care nu-mi aparțin.”, spuneai, si e doar o parte a ceea ce am spus si eu mai sus, si completeaza ce am citit si in alte pagini de aici, din Jurnal.

        Mintea imbratiseaza in mod inefabil persoana iubita, cand inimile zburda impreuna, fericite.

        Reply

Leave a Reply