resturi de tăceri

on February 7, 2012 in Oglinda

Simt, uneori, când mă încui în mine, o pâclă de vinovăție.
Că nu mi-am lăsat ochii de strajă, ca să zâmbească.
Și mă cațăr să ies la lumină.
Și obosesc de inutil.
Rămân deci pe loc, exilată și claustrofobă, cu zăvorul tras.

Uneori, un om te doare atât de mult încât taci.
Taci…
Taci!
Iar zbuciumul propriei tăceri te culpabilizează.

6 Responses to “resturi de tăceri”

  1. Onitzza says:

    Off… stiu… >:D:D:D<

  2. liseli says:

    Ferecata, inghetata, vinovata, exilata, pierduta,cu inima facuta lacrima…si toate curg pe langa mine…

  3. Mada says:

    V-am spus că vă iubesc, da? >:D<

Leave a Reply to Manon