Fiți atenți aici. Aveți FIR?
link > Teurgie
Archive for February 3rd, 2012
Scriam, în decembrie 2010:
De ceva timp observ că eu, dar și mulți oameni din jurul meu, creștem în noi tensiuni care seamănă cu bășicile pline de lichid.
Sfatul medicului: dacă aceste bășici nu sunt prea dureroase, nu trebuie să le înțepăm, ci să le păstrăm intacte, deoarece plasma acumulată are rolul de a ne proteja țesuturile, nu de a stropi în jur.
Avem nevoie de răbdare.…Iar răbdarea se dobândește privind la cicatricile vechilor bășici.
**
Mie nu-mi iese asta cu răbdarea… Io le sparg… 🙁
7 februarie 2012
Well.
Nu le mai sparg.
Doare progresiv și cumulativ.
Mă scutesc de drame. Să nu rămână pe aici decât ceea ce trebuie să rămână.
Deci să zâmbesc puțin.
Poate, și voi. 😉
AȘADAAAR…
Îmi mai suspină la ureche câte-un suflețel. “Uite, cutare m-a jignit, pretextând că îmi vrea binele. …N-am avut replică. Am amuțit.”
Și pe suflețelul ăla îl doare, cum dracu să nu?
Eu mă uit la el, cât e de frumos, și curat, și special, și minunat, și îi zic, tandru: Măh, ești prost? Când vreo loază te scuipă fără motiv, privește-o, mai întâi, în ansamblu.
Vezi ce imagine are.
Cât jeg, ce stil, cum merge.
Bon.
Apoi răsfoiește-i istoria, preț de trei secunde. Cât bine face și câte grame de caracter are.
Bon.
Pe urmă fă comparația cu tine.
O să dea cu minus la ea.
Doare, da, că te-a jignit și că ți-a futut ziua (cu asta se ocupă loazele), oftează și tu o dată și pe urmă îți trece. Tristețile de genul ăsta sunt doar umbre. Trec. Când o să mai crești, o să simți altfel, și o să reacționezi altfel.
*
Am slăbit.
… Prilej de opinii.
Și deci mă întâlnesc cu rapandula aia diformă, idioată, care se îmbracă de zici că-i de pe centură.
De fiecare dată când mă întâlnește are ceva de comentat.
…La adresa mea.
Că ei i-a confiscat dumnezeu oglinda, cu tot cu creier.
– Nona fată, dar ai slăbiiiit…
Se uită la mine cu lumânarea în privire.
– Da. Am slăbit.
Și zâmbesc, mândră.
– Ești mișto. Dar ai slăbit prea mult.
– Zice, cine?
– Eu zic.
– Ah. Da. TU. Well. EU mă simt minunat, în corpul MEU. Mă simt sexy.
Se uită la mine cruciș, forțând un zâmbet chinuit. În dos, cea mai pură formă de invidie.
– Păi da, îmi place cum arăți. DAAAR…Să nu mai slăbești! Eu îți vreau binele. …Și cred ai slăbit prea mult.
Geez. Zâmbesc. I-aș sparge dinții. Nu mănânc din hambarul ei, și ea îmi vrea binele.
– Auzi blondo?
– Ce?
– Interpelările tale de căcat sunt complimente distructive sau criticisme constructive?
– … Nu înțeleg…
– EXACT.
