Am rupt, din jurnalul meu de călătorie, un fragment.
E din trecut, dar astăzi simt la fel.
Bucățile unei zile trecute se pot lipi, lejer, pe tabloul azi-ului sau mâine-lui.
Așa cum fragmente din viața mea se pliază pe tabloul existenței altora, căci prea des aud Nona, azi ai scris despre mine, în jurnalul tău…
E cerc, sau e spirală, ceea ce ni se-ntâmplă în simțiri? …Cred că-i cerc. Sau e ca acul de ceasornic, ce se-nvârte și trece, iar, și iar, și iar, și pe la 1, și pe la 2, și pe la 9…
Bref.
Iată:
“Sunt momente în viață în care simți, la propriu, că o să pocnești.
Uneori, copleșit de prea multă iubire.
Alteori, ah, sugrumat de nesfârșita suferință, care îți întinde nervii, ca pelteaua, într-o așteptare agonică a unui mic moment de pace.
Momentele acelea au secunde grele ca plumbul, care nu se mișcă.
Ești în nevoie.
Ești pe avarie.
Ești în derivă.
Te agăți de un zâmbet, de un om, ca să mai sari o secundă.
Sunt etape, în viață, în care ești pe zero.
Nu vrei să simți, nu vrei să mai simți.
Nu vrei să te mai doară.
Te izolezi.
Îți pui sufletul în camera a bună, bibelou, și nu mai umbli la el.
Nu te mai vrei, nu îi mai vrei pe oameni.
Nu mai pocnești, și te ferești să mai auzi că li se-ntâmplă altora.
Zidit în propria fortăreață, înalți rugi către Dumnezeu. Dar gura este mută iar urechea ta e surdă.
În acele etape, întâmplarea îți bate la ușă și intră peste tine, îți zâmbește, merge în camera a bună, ia sufletul de pe policioară și îl așază în rucsac.
Ești înțepenit și zâmbești crispat când o auzi spunând:
– Vino. Ai o întâlnire cu Dumnezeu.
– Adică mor?
– Nu mori. Te duc să-L vizitezi.
– Ah, la mânăstiri. Nu cred că Dumnezeu este ascuns printre zidurile acelea.
– Ești fată deșteaptă, nu este. Vino, vii?
– Vin.
Și din acel moment începe drumul. Și aventura – pe coordonatele ei simple, concrete și la obiect.
Mergi în necunoscut, fără să știi ce-o să găsești și cum o să te-ntorci acasă.”
*
Aștept aventura. Am nevoie de ea.
accepti tovarasi de calatorie? e mai bine sa nu fii singurica si…si eu am nevoie…
accept, da. ca plecam cu sufletul. fara bagaj, fara merinde, fara nimic. pup, scumpa mea.
Asteptati-ma…vin si eu!
pup, cameleonule. hai!