Sunt, unii oameni, corecți. Și punct.
Nu foarte corecți, nu extrem de corecți.
Cei extrem de corecți se manifestă așa doar când au un interes personal; în rest, dumnezeu cu mila.
Pe cei care se autoproclamă foarte corecți – eu i-am denumit tiptilici.
Merg tiptil.
Pe sugestie.
Îți apar în față, sau, doamne ferește, în spate, cu interes mimat, sobrietate și heirup flasc -chipurile, de preocupare.
Își consumă energia proiectând.
…Fapte, zero.
Dacă i-ai duce în pădure și le-ai da un brânci de mobilizare: măh, trebuie să-i spionați pe dușmani fără a vă deconspira…
…Ei, bine, foarte corecții s-ar descălța. De, sanki, hărniceală. Ca să nu audă dușmanul că se apropie, gimme a break.
E, și aici e buba.
Când ești încălțat, poți trosni o rămurică. E, și ce, pădurea e vie.
Dacă ești desculț și calci vreun ghimpe, îți scapă, instant, un auci! – și s-a dus dracu acoperirea.
Mă plictisește de moarte un tiptilic.
Mă apucă dracii, numai când îl văd.
Iar o să aud planuri, idei – tot ce i se năzare lui. Propovăduite pe ton molcom, cu ochi de peștele mă-sii de treabă.
Nu mă-ntreabă ce cred eu; nu-i trece prin cap că, printr-o stranie întâmplare, se poate să mă fi gândit și eu la lucrurile astea, evidente.
Respir, cu negurele-n ochi și, pentru că eu sunt un om corect punct, îi spun:
– Am rezolvat, deja.
Și-i dau papucii, să-l feresc de ghimpe.
tare….tiptilicii…….sistemul te face tiptilic….cred ca e din aceeasi familie de cuvinte cu….mizilic….zgubilitic….si final….limbric