Zicea, odată, unu’ care a îmbătrânit necrescând dar asta-i altă discuție – că cică rostul oamenilor pe pământ este acela de a se ascuți unii de alții.
Whoa, dude.
– Dar lumina? …Să fim buni?
– Trebuie să se ascută unul de altul.
Nasol. Mie-mi sună a cuțit. A coate-n ficați.
Mai bine pronunța, ăla, polizor. Ar crea o imagine mai puțin beligerantă sângeroasă.
Neah.
Nici polizor.
Toți ăia pe care-i ascuți, te taie.
La fel cum toți ăia pe care-i ridici, te scuipă-n cap.
Nonețel frumos, pup la tine!
…La fel cum, scuze de buruiană, dacă te încăpăţânezi să faci din căcat, bici, TE va plezni.
rost?……foarte orgolios….nu stiu daca avem vrun rost…..nerosturi insa avem foarte multe. Si noi nu ne ascutim…….ne impungem mortal chiar de suntem rotunzi si duri ca …balega…