Okei. Deci dacă are cineva o cadă, că vin eu cu lama.
Am vreo două vene în plus, și le-aș întinde pe niște linkuri de iutub, cum ar fi, de exemplu, ĂSTA – pe care mi-l dedică ei, după ce plec io sătulă de prostie și de infantilism și sătulă să mă tot consolez punând pe repeat ASTA.
Maxime melodii, poartă-n ele istoria mea, ah, istorie, mâine e unu decembrie, uitasem end ai dont cher.
Am un sictir care mi se înghesuie în gât și eu nu și nu nu am fluturi dar atunci ce trânji am zic să mă culc nu pot aș bea cafea dar n-am rezistență și nici chef să intonez vreun imn, mâine.
Nicio dramoletă la orizont, doar nostalgie cu tensiunea u-u-șurel mărită.
Steaguri multe, pe feisbuc, prietenii exersează defilarea, și eu nu-mi dau brânci să mă uit mâine la avioane că presimt o ceață deasă, aceleași tancuri de anul trecut și aceiași politicieni de anul viitor.
Deșteaptă-te, românco.
Și la mulți ani, nouă, care n-am uitat de gaura din steag.
…Mă duc să-mi fac cafea și să dau laicuri pe feisbuc la blues-uri.
Maxime, melodiile alea, da.
sunt si eu pt a doua melodie….numai ca nu stiu ce critica suprema le poate judeca……noi le alegem si judecam afectiv….oare a doua nu ne place si pt ca ne-a marcat afectiv?…..pe pariu ca si Eugeniile sau covrigii calzi iti plac………asta nu inseamna ca daca la vremea noastra aveam un ou Kinder…….nu ne marca….cine mai stie…….