Ah, well…
E trist că evoluția i-a luat bărbatului calul, dintre picioare.
El a uitat unde-i sunt ouăle, iar femeia nu mai așteaptă cavalerul, ci croiește dintr-o izmană, un zburător – să-l fluture pe lună plină.
Pe Romeo l-a înlocuit Gigi Durul Buză Moale, care are pe mușchi șapte kile de dinamită, iar fitilul prea mic. I-a trecut prin cap să se sinucidă, însă a preferat să-și ia motor; tot un cal, si ăla, și tot neviu.
Othelo e șofer de taxi cu trecut de pârnaie pe bază de tentativă de ștrangulare. Fute tot și-o omoară pe nevastă acasă că nu afumă mâncarea cum o făcea mă-sa, dar cel puțin nu mai e gelos, că e iuteș la mânie și nu vrea să se mai aplece după săpun la bahau.
Ulise e numai prin deplasări, că a prins gustul la sirene. Agață pe net suspinătoare complexate, le cere bani și dispare o perioadă offline, până când i se repară contuziile provocate de fusul Penelopei luate cu acte în regulă.
Hamlet, perfect masculin, frumos, inteligent, carismatic… a rămas tot gay, what a waste…
El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha s-a făcut inginer programator, iar în timpul liber freacă blogurile altora sau face astrograme. De sfrijit ce e, nu-l ia nimeni, pentru că pare prea delicat și debil.
Prințul Mîșkin, degenerat și rupt în cur, face paradă prin cafenele -cu bomboana de mentă-n gură și cu ochii după Lolite. Își poartă părul pe spate și viciul în ochi, cu prestanță de mătreață.
Don Juan are burtă, mercan și bani mulți. S-a consolat cu impotența și cumpără femeile doar pentru panoul de afișaj.
Am rămas fără eroi.
Ne consolăm, zilnic, cu câte-un Horea, Cloșca sau Crișan, doar pentru că le sună altfel numele, și dau bine pe roată.
Tiparul “eroului” de azi, în România asta veștejită, este imaginea peren-dobitocului Meșterul Manole.
…Cu studii superioare sau titel de camion, acest bărbat face ce știe de pe vremea legendei:
Trăiește relația de cuplu doar în imaginație și, sub pretextul independenței sau al poruncilor de sus – o transformă pe biata femeie, nu în cărămidă zidită, ci în piesă de mobilier invizibilă.
…Ca să aibă ce ignora.
Ah, well…
E trist că evoluția i-a luat bărbatului calul, dintre picioare.
…Și ce folos că i-a pus în loc pedală și turație, dacă tot calează motorul?
Trist..dar atat de amuzant pus in pagina :)))))))) Hup! Mama, deci rad de nu mai pot!:)))
asta si era scopul, iubita. sa razi. pup si io.
ca bine le mai zici mai Nona draga!!!
pup, dada.
Io am facut “copil” cu Ulysse…
de ce e cuvantul copil intre ghilimele? 😕
Pentru ca nu e copil adevarat, e copil ca cel din vis urat, care te asigura ca ti-a desavarsit problema zilei 🙂
Anyway… era mai clar daca scriam direct ca am facut “problema” cu Ulysse. Imaginea copilului ar fi trebuit lasata intacta si nevinovata.
a-ha.
[…] așteaptă cavalerul, ci croiește dintr-o izmană, un zburător – să-l fluture pe lună plină. Am rămas fără eroi. un lucru […]
Doar Petruchio, sărmanul, își vede imperturbabil de țelul hărăzit de marele Will. Generație de generație e tot mai multă nevoie mai e de el! N-o fi el erou dar ceea ce face e eroic.