Știi?
Starea aia de blue. Cu auriu pe margini.
Uite.
Pentru mine.
Pentru cei care simt.
Care nu mint.
Care își asumă că, uneori, fac greșeli și cad din susul pe care s-au cățărat singuri.
Doare, uneori?
Ești viu!
Uite.
Nu e pentru toți.
Stare de blue.
Cu auriu mult, ca speranță de va fi bine.
Pentru că ești singur.
Pentru că îți vei petrece veșnicia tot singur.
Până atunci, însă, avem o eternitate de trăit, alături de cei care chiar contează.
Unu.
Doi.
Trei.
And…
Acum recitește ceea ce am scris, pe fondul ăla muzical. O să simți exact ceea ce simt eu acum. 😉
