Mi-a strecurat un bileţel.
Şi mi-a spus: Pune-l în jurnal…
I-am răspuns: Bine. …Dar o să scriu, acolo, dragule, şi ceea ce cred eu…
*
“Puiule,
Viata o traim intr-un singur sens. De cele mai multe ori suntem singuri, cu sperante sau dezamagiri. Apare cateodata o lumina care ne umple sufletul, care ne copleseste.
Eu am trait alaturi de tine iubire. Adevarata si profunda, o sa o simt toata viata.
Iti doresc sa traiesti cu bucurie in suflet, sa daruiesti si altora ce mi-ai dat mie. Esti lumina, esti fericire, esti viata.
Eu voi fi ingerul tau, te voi iubi oriunde vei merge si orice ai face. Am fost doi nebuni, vom ramane la fel de nebuni in continuare.
Mergi pe drumul tau, plangi pentru mine dar nu te uita inapoi. Esti un om minunat!
Adio, puiule!”
*
Biletul acesta conţine stări pe care le-am traversat cu toţii.
Mesajul acesta ne-a fost transmis, fiecăruia dintre noi, de cel puţin o dată în viaţă. … Nouă, norocoşilor care am fost iubiţi cu adevărat.
Eu cred că iubirea ni se dă.
Eu nu cred în despărţirile pe care le chemăm noi.
Uneori, orbiţi, sfâşiaţi, disperaţi, găsim “curajul” de a da iubirea afară din casa sufletului.
…Ea se agaţă cu mâinile de pragurile uşii.
În loc să plece, ia foc.
Dragule, acum să-ţi spun ce cred eu.
Cred că la voi doi, acolo, e iubire.
N-o să plece, încă.
@@@@@@@@@@ @@@@@@@@@@
@@@@@@@@@@@@@@ @@@@@@@@@@@@@@
@@@@@@@@@@@@@@@@@ @@@@@@@@@@@@@@@@@
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
@@@@@@@@@@@@@@@
@@@@@@@@@@@
@@@@@@@
@@@
@
LoveLoveLov eLoveLoveLo
veLoveLoveLoveLove LoveLoveLoveLoveLo
veLoveLoveLoveLoveLoveL oveLoveLoveLoveLoveLove
LoveLoveLoveLoveLoveLoveL oveLoveLoveLoveLoveLoveLo
veLoveLoveLoveLoveLoveLoveL oveLoveLoveLoveLoveLoveLove
LoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLove
LoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLove
LoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLo
veLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLove
LoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLo
veLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLove
LoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLo
veLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLove
LoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLoveLo
veLoveLoveLoveLoveLoveLoveLove
LoveLoveLoveLoveLoveLoveLo
veLoveLoveLoveLoveLo
veLoveLoveLo
ve
****** ******
********** **********
************* *************
*****************************
*****************************
*****************************
***************************
***********************
*******************
***************
***********
*******
***
*
deci sunt suparat pe jurnalu` tau ca nu m-a ;lasat sa fac inimioare…dar ti le trimit cu gandul…. e bine asa ? PUP!
pe jurnal? esti suparat? ai trimis trei jumatati de inimioare. 🙂
pup.
Nona, postarea asta m-a devastat…
Pana la jumatate crezusem ca inteleg ceva. Terminand lectura, am constatat ca de fapt, am priceput nimic.
Inainte de ultimele trei randuri mi s-a pus un gol imens in suflet.La final m-am inecat in lacrimi.
Nu am pretentia sa inteleg tot, ce vad e clar fata vazuta a icebergului .
…Unii inalta cate un rug imens pe banchiza iar altii toarna galeti de apa peste focul din camin.Cum ai da-o, tot nu se leaga…si tabloul asta nu-mi pleaca din minte!
N-ar fi bine sa renuntam la usi si ferestre??? Cuiburile pasarilor n-au asa ceva si-mi par mult mai fericite!
Usile sunt bune. Pentru a fi deschise.
Geamurile, si ele, la fel. Pentru a doua sansa.
Pup, lisel.
ai regizat vreodata un spectacol Chaucer?Intreb si eu.,explic alta data.Mai scrii si altundeva?Cum spuneam si altadata-Cate voci scuturate pe nevazute in spatiul virtual…Cate voci scuturate neauzite,citite de cativa ciudati din toata tara-vestea buna,din toata tara.In timp ce manualele se umplu de lahturi diverse,de cele mai surprinzatoare continuturi,scrise de cele mai siderante personaje…Bloguri ,atomizare,adversitati de trei lei,trecatoare,imateriale legaturi,intre emitator si receptor,intre sufletul preaplin al scriitorului si cel insetat al iubitului cetitor(cel mai dintai tradator).Nu demult am circulat prin trecut,citind niste bloguri legate de arta obosita a scrisului.La vremea aceea nu ma interesau prea mult blogurile,deci am aflat abia nu demult de telenovela Teroristei de cititoare-cum cineva i a zis blogului al mai bun site de literatura -discutii despre-si cum “niste cronicari”au fugarit o de s a speriat si amarat femeia si s a dezbarat de blog si de tot.Mare stea…azi o vedem si nu e.Cine era ,dom le,terorista asta,chiar mi a starnit curiozitatea.Tu stii?Colega cu Vali Florescu,auzi.(poate scrie n alta parte,voi sa stiu)De ce scriu asta?Mi se pare interesant.Asa,cum se infiltreaza timpul,aparitia si disparitia,arta si mundanul in toate aalea,in tot ce misca.E corect?Daca eu ma las inmrejele autorului,rezonand la problemele lui,e corect sa i cer si eu acelasi lucru,confesandu i temele care mi populeaza mie capatana?E intrebarea Mesterului Manole,Nu?In fine…Daca mi dai un raspuns,sigur va fi interesant.iar daca nu,tot interesant…
Nu stiu cine este. Nu fac parte din comunitatea bloggarilor.