Jurnalul lui Manon.

Nu mi se întâmplase demult.
Interpelare pe yahoo messenger.

El: – Sal!
Eu: – Sup?
El: – Ți am gasit id ul pe net.
Eu: – Așa…
El: – Ești gay?
Eu: – Sunt femeie.
El: – Și mustața?
Eu: – La mișto.
El: – Cool. So what are you wearing?
Eu: – Vârsta maică-tii.

Eu. Ignore.

…de soarele LOR.

Le-am zis, de la început: Gala asta vreau să fie prilej de bucurie, indiferent de câte piedici, oprelişti, ploi se vor aşterne-n faţa noastră.

Dar ei nu ştiu că eu sunt tristă.

Sunt ultimele spectacole, şi, după asta, vor pleca. Ei. Copiii, minunaţii şi frumoşii mei dragi.

Am pus aici povara, ca să pot zâmbi, deseară, iar.

🙁

Giz, e boring să stau în casă sâmbăta…

Mi-e poftă de chestii care au dispărut de pe piața românească.
Tic-Tac cu scorțișoară. Gone.
Vinegar Chips. Gone.
Ciocolată cu cafea. Gone.

Sniff.

– Alo, Nona, ne vedem mâine?
– You bet! Vreau ciocolată cu cafea. Nu cu lapte, cu cafea. Dar nu se mai găsește…
– Eeii… Găsesc eu, și îți aduc. La noi la Sibiu se zice “cu cafia”.

…E boring să stau în casă sâmbăta, daaar mâine e duminicăă și mă duc la muncă, iuhu!!

P.S. Vreau să pap ciocolată cu cafia și să mă uit la minunatuladoratuldemențialul Horton Hears a Who.
Ete, o bucățică, să vă fac poftă.

🙂

Uite, băieți simpatici.
Lazy.

Și fete nebune.
Hiperactive.

Cul.

La la la la…

🙂 🙂 🙂

Titele, îmi repugni profund.

Tu, şi toţi inepţii pe care i-am băgat vreodată în seamă şi care au decis, nu că sunt ei imbecili, ci că sunt eu rea.

Au trecut doi ani de când am plecat.
Şi nu vorbesc cu tine. Pentru că nu meriţi.

Nu-ţi aparţin. Iubesc pe altcineva.
A. Pe cine.
Pe Gizăs Craist din ceruri, titele, care se joacă printre nori cu muzânele şi priveşte la mine cu admiraţie, ete, ce femeie bărbată, duce cât îi dau.

*

Dacă lacrimile de tristeţe ale femeii
N-ar rămâne apă
Ci s-ar transforma, din picurare
În bolovani
Care cad în capul bărbatului
Acestea
Ori ar îngropa
Ori ar trezi.

*

Nu e niciun cod pe verticală, doar un duios gutu-te-n tag adresat misoginilor.

Wanna Play?

Nu stați cu ochii în monitor, că vă orbește. 🙂

De afară vine un miros de iarbă ruptă. Un miros crud de verde.

Torenţiala grindinoasă de acum cinci minute a căsăpit pomii.

Urât din partea ei, dar ce amintiri mă inundă, acum…
Aş vrea să fiu la ţară, să mănânc roşii de grădină, ahh… cum miros roşiile de grădină…

Scularea din visare, madam, la şapte avem spectacol de Gală!

Paranteza de început

Către voi. Cei care-mi sunteți aici de ceva vreme… Când spun aici, arăt jurnalul, deci degetul e pe inimă.
Vă iubesc. Când spun iubesc, iubesc înseamnă.
Sunt de doi ani singură -se spune fără jumătate.
Și am cam… suferit. Când spun suferit, evit cuvântul agonie.
Am scris ca să mă eliberez. Eliberez e un eufemism.
Iar voi mi-ați răspuns. Răspuns înseamnă să fii alături.
Nu mă cunoașteți. Nu toți.
Nu vă cunosc. Nici n-am nevoie de mai mult.

Cuprinsul

Scurt și la obiect: pup ochii vostri care citesc acum aceste rânduri.

Paranteza de încheiere

E ora 11:59, 18 mai.
A trecut ziua mea, în care am primit, pe Facebook, urări, pe wall și în privat, de la 135 de persoane (giz și iuhu!!!).
Am primit zâmbet /căldură în școală, prin telefon, prin mail, pe ym.

Sunt copleșită. Și onorată. Și coplesită, iar.
Eu vă mulțumesc. Eu.
Nici n-am nevoie de mai mult.

_______________________

P.S-ul inevitabil
Am pus bucuroșii pe perete (mulțumesc, Maria!). Fiecare dintre ei are un tâlc anume.
În care dintre ei te recunoști? (Eu, acum, mă recunosc în al șaselea – de sus în jos)

Este ora 12:30  noaptea, cand scriu mesajul, și e 18 mai. Se presupune că la ora asta m-am născut, acum o eternitate, giz, I’m old…

*
Era ora 12:00 fără ceva când au început să-mi pocnească mesajele pe facebook, precum artificiile din noaptea de revelion.

Evergreen și Ana-Maria... Pândeau miezul nopții ca să-mi ureze lamultiani…

Apoi, mailul de la Maria:
Ne-a pus mami sa-ti cantam La muuuulti aaaaani…si inca nu ne-a invatat sa facem si asta ca abia ne-a pus la uscat.
Si sa stii ca noi am aparut prin zona azi, special pentru tine.
Parem 10 dar suntem 20 si mamaaaaa ce mai stim sa cantam!
Uite: multi ani traiasca, multi ani traiasca, laaaaaaa muuuuulti aaaani!
.

.

.

.

P.S. Mami ne zice sa-ti spunem ca maine ne “leaga” si ne face vant la mana ta.

*
Ați văzut fețișoarele alea din poză?

…

Apoi s-a făcut ora 12 și ceva, nu mai știu cât, că nu mai pridideam să răspund pe Facebook, îmi scriau prietenii, cu semne multe de exclamare… Și eu… Ca și acum… Eram cu gura la urechi… De zâmbet, de surpriză, de-ncântare…

Doamne… Ce m-aș face eu fără voi?

Vă mulțumesc și vă iubesc. Și vă iubesc. Și, încă.

Deci m-ați rupt în două, jur!