Jurnalul lui Manon.

Andreea e la mine în birou, şi mă toacă la cap:
– Hai să faci un test sincer, din care o să afli cine eşti tu acum.
– N-am chef. Nu cred în astea.
– Încearcă.
– Pff… Bine.

*

– Nona, imaginează-ţi un cub, în deşert…
– Deci mă plictiseşti, deja.
– Încearcă.
– Nu e un cub, ci două.
– DOUĂ? Asta e nouă… Cum sunt, ele?
– Unul e negru, altul e transparent.
– Aşa… Ce mărime au?
– Pff… Cam aşa de mari. Puţin mai mari decât cubul Rubik. Sunt în aer şi se învârte fiecare în jurul axei proprii.
– Boon… Acum imaginează-ţi un cal, acolo. Ce vezi?
– Giiz… O să crezi că sunt nebună. Are corn. E inorog.
– Fetiţă sau băiat?
– Nu-i văd puţa. Poate fetiţă, dar în reprezentarea mea este asexuat.
– Ce culoare are şi unde stă în raport cu cuburile? Ce face?
-Este alb. E în spatele cuburilor, la trei metri. Stă. Nu face nimic. Cuburile sunt în faţă, el stă pe diagonală şi priveşte spre stânga (de aici de unde-l văd eu).
– Hmm… E mort?
– Nu. Viu. Stă în picioare, cuminte.
– Bun. Acum imaginează-ţi o scăriţă.
– E de sfoară, cu treptele din lemn. E întinsă pe jos. Porneşte de la cuburi şi ajunge la cal.
– De sfoaa-ră?
– Da.
– Acum imaginează-ţi flori.
– Da. Multe. Galbene. Sunt aşezate în scăriţă, ca în mici parcele.
– Aşa. Acum imaginează-ţi o furtună.
– E de nisip. Dincolo de cal, cuburi şi scăriţă. Par protejate, toate, de un perete transparent. Gata?
– Gata. Acum să îţi explic: Cuburile reprezintă ego-ul. Nimeni nu mi-a mai zis că vede două. Mărimea lor spune cât de mare este acest ego. La tine sunt mici, dar sunt două, unul negru şi altul transparent. Încrederea în tine, Nona, e zero. Calul e bărbatul. Inorog (nici pe asta n-am mai auzit-o) – deci platonic. Scara – prietenii. De lemn, cu noduri. Puţini şi definitivi. Florile – copiii. Nu sunt legate de cub sau de cal, deci n-o să ai copiii. Ai, în schimb, copiii prietenilor.
– Nu ai prietenilor, ci pe voi. Vă am pe voi.
– Furtuna – necazurile majore. Tragi singură concluziile.  E dincolo de cal, cuburi, scară, flori.

*

…Cine sunt eu acum, cică…

Bloody true. 🙁

Maria.
Aka Moku’.
Face mărgele.
Şi le vinde.
Iar banii îi depune într-un cont.

Contul este al unui copil bolnav.

.

.

.

.

Oamenii pe care îi iubesc eu poartă soarele în suflet, cu tot cerul altora.

I know what nobody knows
Where it comes and where it goes
I know its everybodys sin.

You got to lose to know how to win.

An Anti-Semite walks into a bar and sees a Jew , he walks over to the bartender and orders an expensive drink for everyone except for the JEW .

He looks at the Jew and sees the Jew is smiling, so he goes and buys another round for everyone except for the Jew and the Jew is still smiling.

So he walks over to the bartender and asks him :

– “What’s with that Jew is he an idiot or something ..?? ”

– ” Oh no”, replied the bartender…. “he’s… the owner!!”