Aş întinde vârful piciorului şi i-aş pune o piedică, în speranţa că dezechilibrarea fizică îi va activa un circuit de trei neuroni, cu care să am şi eu o conversaţie logică.
Asta gândeam aseară, în timp ce evitam să calc râmele care împânzeau asfaltul.
Săracele fiinţe, arată dezgustător.
Îmi e groază de ele, deşi sunt inofensive.
Am acelaşi sentiment faţă de râmele umane. Târâtorii oportunişti, fuduli, puturoşi, incompetenţi, mediocri şi cârtitori.
Yuk!
Lor le-aş pune piedică. …Tot ca să nu-i calc.
