Jurnalul lui Manon.

Este ora 12:30  noaptea, cand scriu mesajul, și e 18 mai. Se presupune că la ora asta m-am născut, acum o eternitate, giz, I’m old…

*
Era ora 12:00 fără ceva când au început să-mi pocnească mesajele pe facebook, precum artificiile din noaptea de revelion.

Evergreen și Ana-Maria... Pândeau miezul nopții ca să-mi ureze lamultiani…

Apoi, mailul de la Maria:
Ne-a pus mami sa-ti cantam La muuuulti aaaaani…si inca nu ne-a invatat sa facem si asta ca abia ne-a pus la uscat.
Si sa stii ca noi am aparut prin zona azi, special pentru tine.
Parem 10 dar suntem 20 si mamaaaaa ce mai stim sa cantam!
Uite: multi ani traiasca, multi ani traiasca, laaaaaaa muuuuulti aaaani!
.

.

.

.

P.S. Mami ne zice sa-ti spunem ca maine ne “leaga” si ne face vant la mana ta.

*
Ați văzut fețișoarele alea din poză?

…

Apoi s-a făcut ora 12 și ceva, nu mai știu cât, că nu mai pridideam să răspund pe Facebook, îmi scriau prietenii, cu semne multe de exclamare… Și eu… Ca și acum… Eram cu gura la urechi… De zâmbet, de surpriză, de-ncântare…

Doamne… Ce m-aș face eu fără voi?

Vă mulțumesc și vă iubesc. Și vă iubesc. Și, încă.

Deci m-ați rupt în două, jur!

Nu știu dacă funcționează linkul, e de Facebook.

Citiți articolul acela, sunt curioasă ce părere aveți.

Eu zic wow!

“Asadar, ne-ati tradat, emigrantilor!   Ati plecat din România în cautarea libertatii, a unui trai decent si a fericirii NUMAI PENTRU VOI.” Doua puncte de vedere…(vechi..dar actuale) de Stefan N. MAIER

De la mine a început totul, io-s drăcușorul.
L-am smintit din înțelepciunea bătrâneții și pe tata.
Vorbim în coduri.

Azi.
– Nona, la ce oră te trezești mâine?
– Nu știu când mă culc și dacă. De ce, iubitule?
– Păi vreau să te sun ca să-ți spun… știi tu ce, că pe urmă uit.
– Aha!
– Pe la nouă dimineața e bine?
– Auzi, tată, mai bine te sun eu pe tine, mâine, ca să-ți reproșez că nu mi-ai telefonat. A? Vrei?

Tata are ochi albaștri de vis și un râs adorabil.
– Bine, tată, zice, sună-mă tu.

Mâine o să îi dau telefon:
– Auzi, tată, te-am sunat ca să-ți aduc aminte că trebuia să-mi zici lamulțiani, de dimineaţă.

Omul ăla, cu care nu poţi face nimic niciodată…

Te întâlneşti prima oară cu el şi începe să îţi descrie proiectul.

La a doua întâlnire, tot acolo sunteţi. Tot în descriere.

A treia oară, îţi explică din nou proiectul.

A patra oară nu-i răspunzi la telefon, că ştii proiectul pe dinafară, doar tu l-ai propus.

A cincea oară îl întrebi dacă s-a apucat de proiect.

– Păi trebuie să-l discutăm, mai întâi… Zice el, serios, în timp ce tu îi dai un pumn în gură, imaginar.

A şasea oară, după ce i-ai adus oameni şi bani, îl întâlneşti din nou.
– Cum stăm cu proiectul?
– Eu cred că trebui să punem la punct nişte detalii, pentru început… Fredonează tipul, absolutafuckinmente Zen.

– IAAR DETALII? Întrebi tu cu ochi de cocker în timp ce îţi smulgi părul din cap, în gând. JOI ÎNCEPE GALA!!!!

Bref.

JOI, pe 19 mai, începe Gala Absolvenţilor.
Deschiderea se face la Sala Atelier, la ora 18:00.
Vă aştept, cu drag.
.
.

.

P.S.
… Dă-l dracu de proiect, îl fac cu studenţii, la anul. Era vorba de patru săgeţi indicatoare, ca să nu vă rătăciţi prin UNATC.