Mi-a cerut un domn prietenie pe Facebook.
Pură întâmplare, zic eu, avem artiști comuni în listă.
Fericită întâmplare, adaug, pentru că scrie al dracului de bine.
Mă umple.
El există de când lumea, eu de-abia acum l-am descoperit.
Nu-i dau like-uri, căci n-am structură de fan pancartic.
Adrian Munteanu.
Faceți-vă o părere.
În fond, de gustibus.
*
Late edit (mulțumesc, Ramona):
Uite-i și vocea: Ești zeu, de-acum, sau ești tot muritor?
Poetul ăsta e Poveste.
…astazi, tot adunand praf peste suflet , cearcane sub priviri si soare lichid peste toate, imi scapa cateva cuvinte: vreau ceva dar nu stiu ce …vreau sa fiu 5 minute fericita!
…apoi deschid jurnalul tau, Nona si site-ul domnului Adrian Munteanu !
…am incetat sa numar minutele.De fericire!
Reverente! Amandorura, oameni-minune ce-mi sunteti! 🙂
Te iubesc, suflet minunat ce esti!
Woa ,ce frumos…Multu’ mami,chiar acum cand ma aleg poeziile !Hup!
Hup back, scumpa!
m-am pierdut in poeziile lui…le citesc si recitesc…ce frumusete…nu am cuvinte…Nona mea draga…iar m-ai scos la timp din prapastia gandurilor mele…si iar imi vine sa iti spun multumesc…pup, pup, pup
Da, si mie imi fac bine poeziile lui…
Pup si eu, scumpa…
Multumesc Nona, prin tine am descoperit inca un om minunat.
te pup, cu drag.