I-am adoptat şi pe copiii de la Cluj. 😉
*
Suflu aici un secret, că mi-e ruşine să îl povestesc celor din viaţa reală.
Mi-am meşterit, azi noapte, în gând, un trofeu, şi mi l-am acordat solemn, la o ţigară a prieteniei, în bucătărie.
Era ora 3.
Trofeul-statuie este mic, din bronz, şi reprezintă un om. Ar semăna cu ăla de la Oscar (eu i-am zis, trufaşă, Nobel) dar stă în poziţia Gânditorului de la Hamangia.
Mi-am acordat această statuie, pentru că, de câteva zile, oamenii din jurul meu îmi oferă mărgele de fericire iar eu nu ştiu să le port la vedere.
Alaltăieri, o studentă mi-a zis că sunt fenomen. Eşti un fenomen, n-am mai întâlnit oameni ca tine.
Ieri, Decanul Facultăţii din Cluj mi-a spus: Am vrut să vă cunosc, să mă prezint şi să vă mulţumesc pentru tot. Mi-au povestit copiii despre dumneavoastră.
Aseară, preşedinta juriului de la Master, doamna Marina Constantinescu, s-a oprit în mijlocul puhoiului care aştepta să între la spectacolul clujenilor şi mi-a spus: Nona, îţi mulţumesc. Pentru tot ceea ce faci. Eşti un om minunat, i-am spus si rectorului…
Să mai suflu un secret: Când oamenii îmi mulţumesc aşa, eu nu înţeleg pentru ce.
Dar mă bucur de mărgeaua aia rotundă, căreia îi zic fericire.
Azi îi aştept pe ai mei, echipa minunată pe care am format-o.
Le voi da mărgelele, lor: Măh, vă iubesc, fără voi aş fi nimic!
cred ca noi am fi mai goi si mai tristi fara tine!
irinuk, nu-mi canta prohodul! mai stau putin prin zona. :- P
LOL…nu e vb de prohod 😛
Stiu. :- P
Te iubesc, şoricel! (umm…cred ca sunt un pic mai mult penibila, iti fac declaratii in jurnal, in loc sa te sufoc live. mda. o sa te sufoc si live. treci la munca!)
:)))))))))))))))))))))) <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3
acum am aflat ca “<3" sunt inimioare.
pup. inimoara.
Oare cand o sa vezi ca daca n-ai fi tu nu s-ar intampla nici jumate din ce se intampla??? Alo, fenomen ochios frumos!!! Esti tare! Tine-te pe baricade, fara tine, sufleteii s-ar pierde.