Am treabă.
Azi sunt, şi sfredeluş, şi tropăitor (adică tropăi prin şcoală din picioruşe).
Au venit copiii la înscriere. S-au aliniat pe un rând, şi aşteaptă cuminţi, plini de emoţie, de parcă ar fi într-o biserică.
Iar eu trec din când în când pe acolo, niznai. Şi le zâmbesc.
Să ştie.
Că nu sunt ai nimănui.
…Până se termină admiterea, o să ne împrietenim.
***
…Undeva, răspândiţi prin ţară, nişte părinţi tremură de emoţii.
Îi rog să n-aibă teamă.
…Am eu grijă de sufleţei, aici. 🙂
Ce frumos, Manon ingerul pazitor! 🙂
Sa nu exageram, Bianca. …Mamica de rezerva. 😉
Totusi e frumos sa vezi si zambete cand mergi intr-un loc nou, nu sa fii intampinat doar de mutre acre cu ochi critici… cum am patit eu cand m-am inscris la liceu toamna trecuta…
Nu “totusi”, draga mea, ci “asa trebuie”. 😉
Da, doar ca ele nu au aflat ca in munca cu oamenii e bine sa mai si zambesti, mai ales daca e vorba de niste boboci de liceu ori facultate…inceputul e cel mai greu in toate iar ele nu ne ajutau prea mult, nu erau un comitet de primire prea calduros.
A fost si prietena mea. Zambeste-le ca-s speriati, saracii.
😀
Stiu, i-am vazut. E, doar, prima zi. Avem timp sa scuturam emotiile rele si sa le pastram pe cele bune. Te pup, scump mik.
Prietena a venit speriata (ca un copil,desi nu prea mai e),a uitat sa coboare la statie buna,s-a rugat de sofer ratb sa-i deschida la stop..el a intrebat cu ce ocazie,ea a spus:am uitat sa cobor,am emotii ma inscriu la facultate,la UNATC..nenea sofer dragut,zambit urat bafta si deschis usa..peripetiile au continuat cu cererea de inscreiere inceputa de 3 ori…prietena ramas socata si placut impresionata de caldura oamenilor din facultate..zambete si vorbe calde :D..prietena regreta nu vazut mamica noastra,Nona..
Bine ai venit, Julie, si na, pupic triplu, pentru linkul ala, cu Anouk!!!!!!!
Informat prietena Nona este tot aici. Zambit larg si asteptat alta zi intalnire. Cu hugi, kissuri si incurajat fata.
Manon, out. 😉
Multumesc mult Nona :)..trei imbratisari si de la mine pentru sustinere,nu numai a mea..a tuturor celor de acolo 😀
Si da,in alta zi..tu vei fi tot acolo :)ca deja de atatia ani…
Hugs!
😉
Citindu-ti postul, m-am trezit frematand si eu de emotie… desi inca n-am de ce 🙂
Ai frematat pentru ca esti mamica. Deci, empatica. Te imbratisez, si pup frunte de pui. 🙂
Mi te imaginez un soi de closca. Ii iei pe pui pe sub aripa ta calda 🙂 trebuie sa fie un sentiment tare placut 😛
PS… ma mutai la alta adresa… dar tot te am in blog roll.
Zi faina!!!
Te pup, am schimbat si eu linkul, in listuta. 😉
Abia astept sa trec si eu prin “calvarul” asta.Succes la admiterea de anul asta tuturor!
Si multe hug-uri pentru tot ce faci, Nona!
Bine ai venit, Vlad, am primit imbratisarile, te pupa mami! 🙂
parca si la mine au ajuns emotiile astea :).Imi aduc aminte si de mine,acum cativa ani!tare bine mi-ar fi prins un zambet Nonastic si mie :))
Si eu am emotii…
Na un zambet, acum (smiiiileeee) 😉
Aha ! La noua juma` dimineata nu erai! 🙂
Marturisesc…nu eram…pentru ca iata, acum, la ora 21:22, eu sunt, inca, in scoala. 😕
Mă gândeam eu că despre asta e vorba …
Am și eu o cunoștință care va da admiterea, să-i ții pumnii pentru mine … o cheamă Ada și e din Timișoara. 🙂
Îi ţin, îi ţin…
Pup.
Mâine, de dimineață, vin la înscriere și nu vin singur. Cred că o să ne vedem față în față, abia aștept.
S-ar putea sa nu vin maine la scoala, nu stiu, inca. Dar iti tin pumnii…pentru examen, maine e doar inscrierea. Te pupa mami.