Vă rog, puțină atenție, dragii mei…
(Aici ea bate de trei ori cu ciocănelul în masă, pentru a face liniște, deși nu e nimeni în zonă.)
Deci am oroare de ziua de vineri. Dar numai când sunt în concediu. Aș pune-o la pachet pentru când încep programul de lucru, și aș mușca puțin din ea, zilnic, timp de vreo…hmmm…opt ore?
Revenim, zic.
Noaptea trecută am bântuit pe net, hai hui. …Cântece vechi, imagini cu Bucureștii de altădată, poeziile lui Sorescu, recitate de Tudor Gheorghe, alunecai, de la ușor spre grav, în interviurile cu Țuțea, cu Cioran – la el m-am împotmolit puțin, că mă puse dracu să citesc ditamai manualul de descompunere de pe site-ul ăla cu cărți, de am crezut că orbesc, până când mi-am dat seama că exista posibilitatea de a mări textul…
(Ciocănel ferm în masă, pentru a opri hohotul de râs al audienței… De unde, ca nu-i nimeni aici, acum, cand scriu…)
Bref. hoinărind pe net, am găsit ceva și zic, moamăă…pe astea le pun mâine în jurnal, să se râdă și dragii mei…
Azi, ahh.. deci e vineri, trecem peste.
Eu am inima maaaare.
Las imprimate în coala de eter două linkuri, cu show-ul pe care îl dă un magnific.
Așa. Pentru cazul în care poposiți în vizită. Să râdeți și voi, că eu nu mi-am revenit, încă.
(Ciocănel de sfârșit de ședință. În jur, nici țipenie de om.)
Vă iubesc, uikend minunat și surâzător!
P.S. Dacă aveți și voi linkuri hohotitoare, așterneți-le aici, să se bucură și inima mea…
…Pe care am beut-o. 😉
